Richard Clayderman - Love story
Asculta mai multe audio diverse
Privesc in urma si...ma vad...Ma vad copilul ce eram odata,cu visurile mele de atunci...
Ma uit nostalgic,vad un copil plin de viata,,de dorinta,cu inima mare...Aveam planuri mari,imi pusesem in gand multe cand voi fi mare...Fire vesela,fatza mereu cu un zambet mare,visatoare...Ma uit si o vad acolo,in inocenta ei de moment cum vorbeste despre viitor,despre iubire,implinire...
Visa mult acel copil,avea aspiratii mari ...Insa ea credea in ele,avea speranta ca intr o buna zi isi va implini visl cel mare...
Ea era o copila,e adevarat,inbsa gandurile o maturizau ,era un copil matur...Asa se vedea...Iubea tot,daruia tot si nu se lasa doborata de nimic...Puternic ERA acest copil...
Cu toate ca majoritatea timpului era singura,ea nu se simtea asa,era in compania gandurilor,veseliei,visa cu ochii deschisi...
Veselia ei molipsea totul in jur,cu toate ca nu era agreata,din diverse cauze ce nici acum nu le stie...Poate era prea visatoare,nu lua seama realitatii.
Dar nu i pasa,nu,in niciun caz,ea continua sa fie vesela,nebunatica,sa fie EA INSASI...
Pentru ea conta faptul ca stia ce vrea,ca si pusese n minte multe,pe care stia ca mai devreme mai sau tarziu le va realiza...
Avea multe de daruit,avea sufletul ei mai ales,pe care l a daruit nestiind ce va urma...De fapt nici nu i pasa...
S a indragostit pentru prima data...Simtea ca zboara,era ceva nou...
Insa in naivitatea ei de copil visul s a spulberat iar inima i a fost facuta cioburi-cioburi...Atat de mici ca nu le putea pune cap la cap...
Cu toate astea,a tinut in ea durerea si a mers mai departe cu visurile si gandurile ei mari...
Ma uit la ea cat de naiva era;doar un copil,ce stia ea?Presupun ca nu multe,insa destule cat sa reuseasca sa treaca peste dezamagire mare,sa nu se lase doborata asa de usor...
O admir pentru curajul de a merge mai departe,singura pe drum,insa...nimic nu umplea cu adevarat golul din sufletul ranit...
A continuat insa cu fruntea sus,ca un copil matur ce devenise,singura din nou,insa fara sa i fie afectate dorintele si aspiratiile...
Cu timpul insa a renuntat sa mai viseze,sa mai rada ca inainte,nu mai este asa...Cu toate ca acum este inconjurata de oameni,de multi,se simte ...SINGURA...
Ai uitat sa visezi?De ce?Parca erai o fire vesela ,visatoare,un copil inocent...
Unde e copilul din tine,atat de inocent si vesel???Ce s a intamplat?Credeam ca vei ramane MEREU cu zambetul pe buze,ca vei visa mereu!
Asa te vedeam peste 10 ani!
Parca viata nu te a doborat cand erai un copil,de ce te a doborat acum?Uiti cat de bine era sa fii copil?
OOOffff cat as vrea sa ma intorc in timp sa o aduc pe EA de atunci sa ti dea o palma tie CEA de acum sa ti revii...
Nu uita ca mereu spuneai"Daca esti la pamant,ridica te!Cazi din nou te ridici iar cu fruntea sus si zambesti!"
Unde e speranta?Unde e bunatatea?Uita te in urma cu 10 ani si o vei regasi!
Nu uita ca e in TINE!Nu te lasa doborata,fruntea sus!Nu uita sa cauti copilul din tine!!!
LUPTA!!!
Odata ce ai avut o dezamagire in viata ta cat de repede poti trece peste???Cat de repede mai poti avea incredere in altcineva?
Il pui in acelasi plan cu cel ce ti a frant inima pe acela care incearca sa te cucereasca?
Cata incredere mai ai ca nu va face la fel?Mai poti crede in ceva ce pare atat de real?
Te mai poti implica in ceva nou ,te mai poti arunca in bratele altcuiva fara sa te gandesti macar o clipa daca nu va face si el la fel???
Toti spun "eu sunt altfel,nu vei suferi din vina mea,nu se va intampla!!!"
Insa...pana la urma tot o vor da in bara...
Ai tendinta sa acuzi si sa te razbuni pe cel ce este acum langa tine pentru ce ti s a intamplat in trecut,cu toate ca stii ca nu trebuie,ca nu este EL cel care a grrsit fata de tine,ci ALTUL ,tot asta faci,fara sa fie cu intentie,dar faptul ca ai suferit inainte te face sa ridici un zid intre tine si cei care se mai apropie de persoana ta...
De multe ori am purtat discutii cu diversi amici,amice de problema increderii,de acuzarea altcuiva de problemele tale si am ajuns la concluzia ca daca ai pus incredere in cineva o data,apoi a 2 oara la fel si iar ai fost dezamagit,iti vine cam greu sa te deschizi in fata cuiva ce doar intra in viata ta ,si care spune ca el/ea nu va fi asa,nu va face asa...
Nu mai poti avea incredere totala,te aperi de suferinta intr un fel,si asta face ca tu sa nu te mai apropii de nimeni indiferent cat de sincer pare...
Nu te mai arunci cu capul inainte mereu,insa e gresit sa acuzi sau sa te razbuni pe altcineva pentru ce ti a facut alta persoana,nu toti sunt la fel...Cu toate ca stim asta,nu ne oprim din a i cataloga pe toti ca fiind la fel...Pacat insa pentru ca nu toti/toate sunt la fel,nu toti isi bat joc...Pacat ca NU MAI POTI AVEA INCREDERE IN NIMENI pana nu l /o analizezi si nu supui la n teste sa fii tu convins ca merita iubirea ta...Dar,nici atunci nu e sigur...Viata e ca o loterie din pacate,pierzi sau castigi...
As fi vrut sa fie mai simplu totul...
