In the end ...

Pleaca...O sa mi treaca...

Era miercuri spre joi
Ma iubeai pan' la cer si inapoi
Doua nopti mai tarziu
Nu puteam sa zbor sau sa mai fiu...

Poza ta la minut
O scrisoare si'atat, minic mai mult
Scria negru pe alb
Adiooo! exclamat la final...

Pleaca! maine o sa-mi treaca
Ce daca durerea a venit si nu mai pleaca
Lasa-ma sa mor de dor
Fericirea mea, la naiba!
Pleaca!

Am ramas ca un orb
Nu te mai vad la mine-n viitor
Am ramas ca un mut
Nici n-am mai apucat sa te sarut...

Pleaca! maine o sa-mi treaca
Ce daca durerea a venit si nu mai pleaca
Lasa-ma sa mor de dor
Fericirea mea, la naiba!

Pleaca! maine o sa-mi treaca
Ce daca durerea a venit si nu mai pleaca
Lasa-ma sa mor de dor
Fericirea mea, la naiba!

Lacrimi nu mai incap
Numai tu mi-ai dat lumea peste cap
In loc sa ne iubim
Ne purtam ca doi anonimi

Pleaca! maine o sa-mi treaca
Ce daca durerea a venit si nu mai pleaca
Lasa-ma sa mor de dor
Fericirea mea, la naiba!

Pleaca! Maine o sa-mi treaca
Pleaca!
Pleaca! Maine o sa-mi treaca
Pleaca!
Pleaca! Maine o sa-mi treaca
Pleaca!
Pleaca! Maïne o sa-mï treaca
Pleaca!
Pleaca

Galbena gutuie...

Inca o zi fara tine...Un an a mai trecut...

A mai trecut un an de cand te ai dus...de cand ai plecat fara sa ne dai macar sansa de a ne lua ramas bun...Trec zilele cu bune si rele,insa lipsa ta nu trece usor...Incerc sa uit o clipa de durere,de lacrimi,dar nu pot...Totul se amplifica in inima mea desi incerc sa ascund...Totul ar fi fost altfel cu tine,eram altfel,gandeam altfel...M ai fi ajutat sa trec peste multe cu un sfat bun,cu inima ta de copil mi ai fi deschis inima si nu ar mai fi fost de gheata...
Cu capul plecat pe geamul deja rece si ud ma uit la nori,la stele...Ma uit la copacii goi ce si plimba ramurile aproape de pamant in bataia vantului rece si dur de iarna...O atmosfera perfect combinata cu sufletul meu,cu inima mea...Totul e pustiu,nimic in jur care sa mi dea iar dorinta de viata...Ma uit dupa o frunza,un firicel de iarba...nimic....decat pustiu...
Ma uit sa te vad...sa te zaresc...nu pot...atat de greu este?atat de imposibil sa temai vad macar o data?Nici in vise nu mai vii...M ai uitat complet?Am nevoie de tine mereu,nu pot fi singura pe lume,de ce nu vii macar in vis,sa te mai strang in brate macar o data?Atat de greu pe zi ce trece,cand anii la numar se aduna si vezi cum din copil ramai o amintire...Acum atat mai am...amintirea...cu ea ma hranesc sa mi fie bine,sa razbat in lumea asta cruda si rea in care m ai lasat...Trebuia sa ma iei si pe mine,sau cel putin sa nu pleci tu...De ce a trebuit sa pleci?Mereu voi avea intrebarea asta fara raspuns...mereu voi intreba, poate vei veni candva si mi vei oferi raspunsul ce l astept...
Am ramas blocata pe intrebari,caci nu am un raspuns ...il caut dar nu l gasesc...

Imi lipsesti enorm,am fi fost cei mai tari daca ai fi ramas aici...Incerc sa mi imaginez cum ar fi fost daca te vedeam cum te transformi treptat intr un baiat frumos,inalt,educat,sportiv...Incerc sa te vad cum ai fi fost acum cand ai fi implinit 24 de ani,ce fel de fete ti ar fi placut,si care ar fi reusit sa ajunga la inima ta pura si inocenta...Eu te vad cu ochii mintii,si esti un baiat superb,sunt mandra de tine...Ai devenit baiat mare si destept si plin de viata...suntem doi nebuni intr o lume nebuna...



E timpul sa ma trezesc,geamul e prea rece si capul ma doare rau...deschid ochii larg si revin la realitate,de unde am plecat...vad iar lumea rea si cruda si plec ochii...
Realizez ca iar am visat cu ochii deschisi la tine si am fost intr o alta lume,mai buna,impreuna cu tine....Zambesc discret caci mi a facut bine sa mai fiu in prezenta ta,sa mai zburam printre norisorii pufosi insa fericirea a fost scurta...Realitatea e mult mai cruda,nu esti aici...Nu vei mai fi vreodata si asta ma omoara...


Miss u my sweet little bro...

Better world...

De multe ori te gandesti sa faci ceva sa ti fie bine,sa gasesti pe cineva sau ceva care sa fie exact cum iti doresti,pentru care sa reprezinti totul...Aspiri prea mult la anumite lucruri iar cand vine timpul sa culegi roadele realizezi ca de fapt a fost un vis frumos ce s a spulberat,o minciuna in sufletul tau...Nimic nu este cum vrei tu,este imposibil...Nu poti astepta ca cineva sa te vada ca cel mai scump lucru din viata lui sau sa i pese prea mult de tine pt ca intervine egoismul si te impiedica sa faci anumite lucruri care pentru cel de langa tine sunt practic vitale...Nu ti pasa ca faci pe cneva sa sufere enorm prin atitudinea ta,prin aroganta ta,prin nepasarea ta...De ce ti ar pasa daca tie ti e bine asa?nu te mai gandesti decat la tine sa ti fc bine,nicidecum la altul...Ce conteaza lacrimile varsate din cauza ta daca tie nu ti pasa?Pleci si lasi totul in urma,nu intorci capul...nu ai ce vedea...Sau nu vrei sa vezi lacrimile varsate pentru tine,doar pentru tine...Dar tie nu ti pasa,continui sa mergi,sa nu ti pese,sa nu te uiti...nu te uiti nicio secunda in sufletul celuilalt pentru ca altfel ai vedea ce durere imensa e in el si astfel poate ai intelege....Dar fugi din cauza asta,fugi de propria ta manie,de propria durere ce o provoci atat de usor...Cat de usor este sa ti bati joc de cineva,sa spui lucruri frumoase apoi cand vine timpul sa demonstrezi ceva te dai inapoi precum racul...cat de usor e...
Lacrimile ce le versi din cauza unei asemenea persoane nu se pot masura,nici compara...nu sunt nici ca ploaia,sa vina apoi sa se duca...nu...ele raman imprimate in suflet,pe obrazul rece si gatul gol,in adierea vantului de toamna ce trimite copacii si vegetatia la culcare pana primavara...Este ca o moarte clinica,din care te trezesti atunci cand ceva bun se intampla,cand lucruri bune si frumoase au loc in viata ta,sau pur si simplu simti ca ceva te vrea inapoi...in caz contrar ramai asa,cu sufletul patat de lacrimile ce izvoresc din ochii tai,ochi ce pana de curand nu aratau altceva decat o frumoasa luminita ce stralucea precum stralucesc stelele pe cerul de un albastru inchis,senin si fara un nor...
Nu vrei nimic,decat sa stergi totul precum buretele...Insa nu se poate,ramane ca o amprenta pe sufletul tau...
Iti doresti doar o lume mai buna,unde sa ti gasesti si tu locul,nimic mai mult...
Dar o lume mai buna nu exista,e doar in imaginatia ta unde te poti refugia de tot raul existent,unde poti visa cu ochii deschisi...
O lume mai buna e doar o poveste frumoasa...

Amintiri?Cele mai frumoase...

Mai demult jucam adevar si provocare cu un prieten bun si a trebuit sa scriu un fel de autodescriere bineinteles fara sambure de adevar si rascolind blogul am gasit postarea respectiva si nu am putut sa ma abtin sa nu rad cu lacrimi si sa i dau share pe Fb ...Am primit chiar si comentarii recente care desigur m au amuzat teribil...Mda scriam si eu destule si inca scriu dar nici nu ma dadeam inapoi de la glume si nici acum nu ma dau...Viata e prea scurta sa nu stim sa profitam de ea,sa facem haz de necaz,sa ne amuzam pe diverse teme si sa mai uitam de greutati...Alaturi de prietenii mei am petrecut clipe minunate,amuzante,de neuitat...Cate nebunii nu facea gasca nebuna pentru o seara de neuitat,cu distractie la maxim ,toti prietenii sa fie fericiti si sa se simta super bine cu noi ehee vremuri frumoase...Ce daca am crescut?Nu inseamna ca am devenit peste noapte niste roboti care nu mai stiu ce inseamna sa traiesti cu adevarat,sa te distrezi cu prietenii,cu gasca nebuna,sa bem si sa dansam in Arcade pana dimineata,sa ne asezam in fund in mijlocul ringului de dans pe Cargo-Aproape de voi sau sa incercam toti sa dansam la sincron D&B sau diverse sarituri mai indraznete care sa lase urme in capul ce a indraznit sa loveasca podeaua aia tare si rece...Inca mai tin minte serile in Keops cand ne strangeam toti la un vin fiert marca Morse,ce ne incalzea pe o vreme geroasa,si inca mai tin minte cand am plecat aksa fara paltonul meu preferat pt ca mi l au luat si a trebuit sa plec pe viscol doar in hanorac :)...Doamne ce frig a fost dar sunt sigura ca daca nu pateam asta nu mai tineam minte seara aia magnifica...Acum ma amuz teribil dar atunci nu :D...mai aveam putin si dadeam in cap:)))...Sa revenim...Acum am crescut e adevarat insa nu trebuie sa uitam nimic si sa lasam garda jos nicio clipa...
Momente frumoase vor fi mereu daca stim noi sa le facem sa fie...
Vai imi amintesc ziua mea de nastere din keops...aoleoo gasca nebuna m a luat de la bloc si pe drum cantam si dansam ca nebunii...Cretule ,Ade mai stiti?:D...Ce amintiri frumoase...Dar Caffe Central si garda ce va spune?:))....Mie mi spune multe:)))....Romi in primul rand a avut cel mai mult de asteptat ca noi eram la dans nu aveam stres...
Pentru noi abia incepuse seara trebuia sa facem incalzirea...
Dar daca stau sa ma gandesc mai bine,am avut parte de peripetii faine si doar cu o parte din nebunii mei:)))...Mishu ,Alex,Ade remember that night?:D ...ooo daaaa....noi 4...de nebuni in plina strada palngeam si radeam ca nebunii...Mishule ti ai spart ceasul in seara aia:)))...App mai merge?:D...
Ah da mai vine in minte o faza tare...dar asta e de cand eram pici cu alti nebuni,la fel de pici:)))....era seara de paste si nah ca toti copiii stateam in fata Keopsului si ne uitam cum lua lumea lumina...Vroiam si noi dar de unde...Tot stateam noi asa cuminti si la un moment dat un prieten vine la noi cu o lumanare...aprinsa...De unde o avea ne intrebam toti...Raspunsul: de la batranica...copii si noi ce sa i faci...
Si mergand tot asa pe firul tineretii mi aduc aminte de Sighisoara si de Poponishche:))))....Miha,Theo,Vio remember???Doamne ce speriati erau toti...Adi cretu dormea cu briceagul la cap :)))....Si noi care credeam ca i plac fetele si trebuia sa ne ferim noi,acum aflam ca trebuia sa protejam baietii si nu invers...
Alex S mai tii minte cand eram in Keops si Cristi(Shit) ne a dat cu spray lacrimogen pe mana?Cine plangea pe strada cu lacrimi de 1 km?:))...Eu...Alex S a avut noroc nu a dat cu mana la ochi asa cum am facut eu ...Doamne daca stau sa ma gandesc s au intamplat atatea lucruri bune si amuzante,nebune in acelasi timp...dar si unele triste...Insa momentele alea te fac omul care esti azi...Cu ideile de le ai acum si viata de o duci...Cand ma gandesc la trecut imi vin in minte doar oameni minunati,alaturi de care am trait momente de neuitat,unice in felul lor...
Cata 04 UCV mai tii minte revelionul?cine bea taria?haha sigur nu ai uitat...
Cate momente am avut si noi...cele mai multe acum,in ultimii 3 ani...Plangem imppreuna,radem,insa mereu vom fi aceiasi nebuni cu chef de viata,cu dorinta in noi...
Pe parcurs am cunoscut tot mai multi oameni care mai de care mai ciudati sau placuti mai putin...insa...am stiut mereu cum sa aducem zambetul pe buzele lor...
Oameni din trecutul meu au revenit in viata mea si si au pus amprenta mai mult sau mai putin ,si eu in viata lor,ceva mai mult...Laur aici nu ma poti contrazice:P...Stii ca mereu am dreptate indiferent de situatie...Glumesc bineinteles...Mai tii minte westul nu?Stii despre ce vorbesc , ca doar erai acolo cu mine si luai parte la spectacol...
Abia astept sa ne strangem iar toti sau macar o parte din cei ce eram si sa mai facem un chef in Arcade cum numai noi stim sa facem, sa ne distram pana cadem lati si picioarele ne lasa balta de la prea multa tequila:d...
Triasca absintul si strohul :))))

EXCEPTIE...

NU TI FIE GREU SA CITESTI!!!!! '' Mama, am iesit cu prietenii mei si am mers la o petrecere. Si mi-am amintit cuvintele tale:Sa nu beau. M-ai rugat chiar fiindca trebuia sa conduc. Asa ca am baut doar racoritoare. Am fost mandra de mine, fiindca ti-am ascultat sfatul. In comparatie cu ceilalti prieteni am facut alegerea cea buna. Sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, toti si-au luat masina fara insa sa fie in masura sa conduca in siguranta....Eu insa eram sigura ca sunt constienta. Nu puteam mama sa-mi inchipui ce urma sa ma astepte. Acum sunt culcata pe asfalt si aud politistul sa spuna...Sangele meu e peste tot pe asfalt si eu incerc din toate puterile sa nu plang! Aud doctorii spunand ca nu voi reusi sa supravietuiesc...Sunt sigura ca celalalt copil care conducea nu si-a dat seama cat de mult gonea...In concluzie, el sa hotarase sa bea si eu trebuia acum sa mor...De ce fac asta,mama? Daca stiu ca vor distruge vieti...?! Durerea pe care o simt este ca si cand m-ar intepa mii de cutite. Spune-i sorei mele sa nu se teama si lui tata sa fie puternic. Cineva trebuia sa spuna acestui copil ca nu trebuia sa bea daca conduce. Poate daca ai lui ii spuneau, asa cum ai facut si tu, acum sa fi fost in viata...Respiratia mea se face din ce in ce mai slaba...si incepe sa-mi fie frica, mamaaaa!!! Acestea sunt ultimile mele clipe si sunt atat de disperata! As vrea atat de mult sa te imbratisez si sa iti spun ca te iubesc...Te iubesc mult, mama...Adio....'' Aceste cuvinte au fost scrise de o reporterita care a fost prezenta la accident. Fetita in timp ce murea murmura aceste cuvinte...Reporterita scria socata...Si ea insasi a inceput o campanie impotriva conducerii sub influenta alcoolului. Daca nu transmiti acest mesaj pierzi ocazia, chiar daca nu bei, sa ii faci pe ceilalti sa inteleaga ca viata ta si a copiilor tai e in pericol!!