Fluturasii din stomac...

O seara frumoasa de ianuarie,nici prea frig nici prea cald,tocmai placut pentru o plimbare sub luna ce se zarea dintre cei cativa nori ce acopereau cerul....Avea cu ea castile si telefonul nelipsit ,si muzica ei preferata,de suflet...Se imbraca si pleaca de acasa,nu mai putea sa stea inchisa,se plictisise,simtea nevoia sa plece,sa ia o gura de aer...Ceva in stomac nu i dadea pace,simtea nishte fluturasi intensi,simtea ca ceva nu i ok,parca trebuia sa faca sau sa spuna cuiva ce e cu ea...Ceva o macina sigur,ii dadea o stare de neliniste...Trecuse mult timp de cand vorbisera ultima data si acum parca simtea nevoia sa i spuna ce simte,insa se temea...Daca e gresit?Daca va reactiona altfel?Nici nu stie ce sa faca,de aceea se plimba singura pe strada fara o tinta anume...Ii venea sa l sune,sa i dea mesaj,sau pir si simplu sa i lase un mesaj pe mess,insa nu,ceva o retine...Ar avea multe de spus insa s ar limita la un simplu "mi e dor de tine"...

Intrebari  peste intrebari ii invadeaza mintea,se jeneaza,si totusi simte o bucurie in suflet cand se gandeste la el,atat de mare ca are emotii si zambeste discret...Fluturasii din stomac nu i dau pace la vederea chipului sau mai rau decat inainte,parca se amplifica tot mai mult numai la gandul ca ar putea sa vorbeasca cu el...

Merge asa pretz de cateva minute bune,aproape o ora fara sa si dea seama unde o purtau pasii cand la un moment dat se trezeste in fata bancutei din parc unde statusera ei prima data cand venise el la ea...Parca si acum ii vede ochii aceia albastri de copil care o priveau asa de frumos cand o tinea in bratele sale si o protejau...Inroseste numai la gandul acesta si iar zambeste,mai frumos ca inainte iar fluturasii iar isi fac loc ...

Se aseaza pe banca si sta acolo contempland vederea...Se lasa gerul in cateva minute asa ca frigul o goneste acasa,la caldurica,la semineul aprins ce lumina incaperea...

Laptopul pornit,era logata la mess,invizibila...Se uita de curiozitate in lista si deodata un fior o trece prin tot corpul...Era online...

Sa l contacteze?Sa l salute doar?Nici nu stie...Intr un final se hotaraste sa l salute simplu:"Ciao ce mai faci?"

Ii raspunde si el dupa un timp ca era intr o sedinta ,la serviciu...

Incep sa vorbeasca ei fiecare ce a mai facut,nimic special...

In momentul acela fluturasii din stomac nu i dau pace,mai rau incep si emotiile o cuprind atat de rau incat ar spune ceva dar nu are curaj,nu ar vrea sa l supere sau sa i dea o impresie gresita...

In cele din urma se hotaraste si i zice" mi e dor de tine...foarte mult...tie ti e dor de mine? nu raspunde ,chill :P " si iese imediat...

Intr un final a spus exact ce a simtit in acel moment,fara sa se mai gandeasca la ceva,decat la ce simtea...Ii era foarte dor de el,cu toate ca trecuse ceva timp de la povestea lor...o poveste frumoasa,dar cu un final nu cum si ar fi dorit ea...

Tot ce ramanea acum erau amintirile frumoase si faptul ca din cand in cand vorbeau exact ca alta data,ca doi prieteni buni....

Primo Victoria

Stare...

20 de ani de veghe la un capat lung din casa,vezi cum trece timpul rece si in urma lasa umbre,vezi copacii goi in curte,florile golase in geam,pasarile calatoare pleaca in graba unde i cald,nu mai  e nimic in fata,decat gerul pustiitor!

Regrete...

Se spune ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat faci tot posibilul sa l realizezi ...Zici ca esti pregatit pentru orice obstacol,pentru orice sacrificiu ,ca poti muta muntii ..Dar daca ajungi la concluzia ca poate nu e asa cum ti ai imaginat tu,ca poate nu vrei ceva mai mult,ca te ai obisnuit asa si iti place...Vrei nu vrei incepi sa ascunzi lucruri de la cele minore la cele majore...Oare de ce faci asta?De ce alegi sa ascunzi,sa minti in loc sa spui in fata ce ai de zis,sa arati ce ai de aratat?De ce totul in viata se rezuma la minciuna?Oare traim doar un vis frumos?Nu voi intelege teama sau poate buna stiinta de a ascunde aproape tot ce are legatura cu propria persoana?Se gandesc doar la binele lor?Exista inca oameni care nu dau doi bani pe integritate ,sinceritate,iubire?Totul la ce se rezuma mai exact?Eu inca nu am inteles...Prefer sa vad partea buna din fiecare om,cel putin asa vedeam cand eram copila fara minte,acum tind sa cred ca m am inselat,ca nu exista "un gram de bunatate" in fiecare...Poate unii asa sunt ei formati,sa nu le pese de nimic si de nimeni,iar altora sa le pese prea mult,sa se implice prea mult...Din pacate aste e realitatea noastra,m am convins si eu intr un final...Nu mi place,asa ceva nu merge...Nu stiu altii cum sunt,insa eu personal sunt satula de ce vad in jur:prea multa rautate din partea tuturor...

Pacat ca ne irosim viata mintind,inseland,facand rau unor persoane ce nu au gresit cu nimic,poate doar ca au iubit cu adevarat pe cine nu trebuie,cand altii ar da orice sa mai aiba parte macar o zi de prezenta celor dragi,sa i tina in brate si sa le asculte doar vocea...Sunt atatea lucruri frumoase ce pot fi facute daca nu ar exista rautatea asta fata de noi,de oamenii care inca mai cred in bunatate..Pacat ca nu le vedem,pierdem atatea din vedere....Cu o atitudine rautacioasa si mincinoasa risti sa pierzi persoane dragi tie care odata plecate nu se mai intorc,si va fi prea tarziu cand vei realiza ca ai ramas singur...Regrete?Poate ca vor fi,poate ca nu,insa intr un final vei ajunge sa realizezi cat de mult ai gresit...Ai grija doar sa nu fie prea tarziu...Regretele tardive nu si mai au rostul atunci cand vei ramane singur...

Mireasa din adancuri reci...

Prea cald afara pentru o plimbare...Ce este de facut in asemenea situatii?Sa stai acasa,eventual la aer conditionat daca ai asa ceva sau sa pleci la munte unde e ideal...Avea de ales...Locatii erau destule...Dar oare cu cine sa mearga?Singur asa nu prea merge...

Da un telefon si intreaba daca au chef de o mica escapada la munte cu gasca...Da!se aude la capatul celalalt al firului hai ca mergem,adunam toata gasca...

Fericit ,inchide telefonul si incepe pregatirile pentru distractie...Mai avea un singur telefon sa dea...prietenei lui....Suna de cateva ori insa niciun raspuns...Poate nu l a auzit se gandea el...Dupa aproape o ora suna iar insa la fel,niciun raspuns...Suparat ii da mesaj in care i cere sa nu l mai caute,sa uite de el si ca a plecat cu amicii la munte!Suna unul din prieteni sa i gaseasca si lui o pereche pentru munte fara sa i dea detalii...Suparat pleaca de acasa cu bagajul facut si gata de distractie fara sa banuiasca absolut nimic!

Pripit in decizii a facut cunostinta cu alta fata,o prietena a unui amic din grup si uita complet de iubita lui de acasa...sau cel putin asa parea...Ajung la munte,totul frumos,racoare,soarele nu prea puternic,se cazeaza si pleaca la o baie si la o pescuiala...Toate bune si frumoase...Seara la club,distractie si nopti pierdute...Baiatul era deja fericit cu fata de langa el,nu l interesa nimic,decat sa se simta bine...Tipei nu i pasa atata timp cat se simtea bine cu el...Era genul de fata pentru care contau doar distractia si banii,nicidecum o relatie serioasa...

Acasa ,in oras,mama fetei gaseste telefonul ei si citeste mesajul!in momentul ala izbucneste in lacrimi vazand cu ce cuvinte dure o ataca pe fiica ei fara sa fi incercat sa afle mai multe inainte de a da mesajul respectiv...
Formeaza nr lui si suna...Fiind in club nu a auzit telefonul deloc,era si ocupat sa si faca de cap cu noua lui cucerire...Nimic nu mai conta...
Vazand ca nu raspunde se hotaraste sa dea mesaj,stiind ca il va vedea....
"Am citit mesajul tau si mi au dat lacrimile,nici nu te ai obosit sa vii la ea sa vezi de ce nu raspunde...Nu stii nimic,esti doar un copil rasfatat si cu gandul doarla distractie si destrabalare!...Iti doresc cu toate astea sa ai o viata frumoasa ,nu ca fiica mea pe care ai uitat o asa de repede!"

A doua zi,trezindu se din "visare",se da jos din pat incet sa nu trezeasca fata de langa si ia telefonul....Vede mesajul si ramane uimit,nu era de la ea,ci de la mama ei...Oare ce s a intamplat?Era nedumerit..Incepe sa regrete totusi ca nu a fost pana la ea acasa..

Suna disperat si raspunde mama ei la telefon in cele din urma...

In momentul acela ii cade telefonul din mana si ramane inmarmurit...Nu i venea sa creada ce prostie mare a facut...

"Nu pot sa cred cat am gresit!Iubito,iarta ma,nu m am gandit!.."

Anunta gasca de plecarea lui inapoi in oras si se urca in masina sa ajunga mai repede acasa...

Ajunge in cele din urma si o vede...Totul intr o zi se petrecuse...De ce?Cum e posibil asa ceva?

Nu si mai poate stapani lacrimile la vederea ei in rochie alba ,parca dormind...Parea linistita,si totusi putin trista!Cerul plangea odata cu plecarea ei spre o lume poate mai buna,unde nu va mai simti durere,tristete dar nici bucurie alaturi de iubitul ei....

Isi cere scuze,plange ca un copil,si cade in genunchi langa ea...

Un accident fatal pusese capat acestei fete tinere,plina de viata si de dorinta de a trai...Uneori viata e asa de trista si de nedreapta cu cine nu merita....Avusese ghinionul sa fie in locul nepotrivit la un moment si mai nepotrivit!Cauta un cadou pentru aniversarea lor de 2 ani si trecand pe langa o cladire in constructii,nesemnalizat locul unde se lucra nenorocirea s a intamplat...

Baiatul era tot acolo,langa ea,unde scria negru pe alb numele ei...si ziua ghinionista...Plangea incontinuu ,stiind cat a gresit,si ca a tras concluzii pripite....Acolo DORMEA mireasa lui din adancuri reci....

La umbra unui copac....

O zi torida de vara...te topeai odata cu inghetata scoasa de curand din congelator...Nimic la ea,decat apa ce se incalzise deja...Avusese prima proba la bac...Emotii mari,insa disparusera...Trecuse testul ,cel putin deocamdata...Era fericita...In drumul ei spre casa ,fiindu i prea cald,se aseaza la umbra unui copac...Era un copac mare,verde ce ti oferea protectie contra soarelui ce ardea aproape totul in jur...Ia o gura din apa ce pana de curand avusese gheata in ea si se intinde la umbra,fiindu i ceva mai bine acum...Frunzele copacului se miscau  si faceau astfel putin curent,racorind o ....

Nu i pasa ca era in mijlocul orasului si ca lumea se uita ciudat la ea...Ea se simtea bine acum...Treceau colegii de liceu pe langa ea si radeau,se amuzau copios pe seama ei insa nu i pasa....Ii lasa in pace,ce stiau ei?Nu stiau nimic..Erau simpli trecatori prin viata,nu gustau cu adevarat viata aceasta,natura  si tot ce o compune..Nu erau ca ea,era speciala....

Unii o numeau ciudata,singuratica,dar tocmai asta o facea speciala,diferita din toate punctele de vedere...Cu toate ca nu era inconjurata de oameni,avea langa ea copacii,florile,iarba,vantul si animalele ce nu fugeau de langa ea ,se perindau pe langa ea,se jucau si dormeau cu ea....

Intinsa la umbra acelui falnic copac,inchide ochii....Parca era intr o transa,nu mai auzea nimic in jur,masinile,forfota provocata de agitatia oamenilor,rasetele colegilor,toate disparusera...Se auzea doar fosnetul frunzelor si ciripitul pasarelelor...Era asa de calm si de bine,nu mai era asa de cald,era cea mai frumoasa zi din viata ei....Totul era perfect,nimic nu i trebuia acum...Deschide ochii si totul in jur era numai iarba si flori,parca era intr o padurice pe unde piciorul omului nu mai calcase niciodata....Isi aminteste cat de urata era viata ei fara aceste frumuseti naturale,si cat suferise din pricina oamenilor pe care acum ii ignora...Nu a fost inteleasa de nimeni,nici de familia ei...Pana si ei o vedeau ca pe o ciudata...Ajunsese sa nu i mai pese,de fapt,sa nu mai auda rautatile ce se spuneau.....Prefera sa inchida ochii sa nu mai vada si sa si astupe urechile sa nu mai auda nimic....Vedea cu ochii mintii doar ce i placea si ce o intelegea....Era parte din natura...din tot...

Isi aminteste de asemenea iubirea pierduta,luata cu forta undeva departe,unde deocamdata nu putea ajunge ....Ii era greu,nu se obisnuise,il vedea peste tot pe el...Poate de aceea prefera sa stea singura cu ce i place si ce i aduce aminte de perioada ei frumoasa...Obisnuaiu sa mearga pe coline si sa admire peisajul,sa simta vantul pe fata cum se joaca si ii mangaie,cum le umbla prin par,ciripitul pasarilor si miscarile frunzelor ...Stelele si luna le luminau calea caci ii prindea seara doar admirand totul...Se potriveau in tot,erau una si aceeasi persoana...Nici ca putea sa existe ceva mai frumos de atat...

Aceste amintiri ii veneau mereu in minte cand se aseza la umbra acelui copac si se transpunea iar si iar si iar in trecut,acolo unde i era bine.....

Cu toate acestea ,deschizand ochii o lacrima ii scapa pe obraz...Era trista,suferea enorm,se inchisese in ea insasi....Nu putea depasi momentul,nu avea cum...Iubirea lui ii dadea viata,acum...nu mai avea ce s o motiveze...

In departare se intrezareste ceva,ca o umbra.....Isi sterge ochii si se uita cu atentie...Se apropie de ea cineva...Se uita mirata ,cine ar putea fi acolo,cu ea,in lumea ei uitata de toti?...

Apropiindu se ,il vede...Nu i vine sa creada ca era el,venise la ea...Pentru prima data dupa mult timp un zambet frumos ii apare pe fata si rasete de fericire nu se mai opreau sa umple colina unde era ea ....

"Esti aici nu pot sa cred....Te am asteptat in fiecare zi sa vii ,mi a fost dor de tine...."

"Si mie mi a fost f dor,dar mai devreme nu am putut veni...Acum insa am venit pentru tine,sa ti comunic ceva...."

Ramane uimita,ce ar putea sa i spuna ?

"Vino cu mine...Ia ma de mana ,vreau sa ti arat ceva..."

Il urmeaza fara sa puna intrebari ...Era fericita,totusi era cu iubirea ei.....

Insa fericirea dispare pentru moment ,la auzul vorbelor lui...

"Uite...Acolo...Vezi?" si i arata ceva...la cativa pasi de ea...Se apropie discret si citeste...Nu i vine sa creada...

"De ce ai facut asta?Aveai pentru ce merge mai departe,eu oricum te as fi asteptat o eternitate stii bine asta...Te iubesc  si te voi iubi mereu,dincolo de moarte....De ce ai renuntat la tot?De ce ai parasit lumea ca o lasha?Nu voiam asa ceva pentru tine,te vedeam ajungand cineva important in viata,realizand lucruri mari,ajutandu i pe toti...chiar si pe tine..."

"Nu..nu stiu...nu stiam ce am facut...Stiu doar ca...mi era foarte greu fara tine,veneam mereu la copacul nostru sa te vad macar o data....Nu am rezistat singura pe lume,de ce m ai lasat ?de ce ai plecat?la mine te ai gandit?"

"Nu a fost alegerea mea,stii bine ca daca era dupa mine nu te paraseam niciodata!!!!Te iubesc prea mult si acum cand stiu ce puteai realiza mi se rupe sufletul ca nu mai poti avea asa ceva...."

Lasa privirea jos si cu sufletul plin de durere isi cere iertare ca a facut asa ceva,ca s a lasat condusa de durere prea mult ....Lipsa lui insa nu a putut fi compensata,nici inlocuita...

Baiatul o ia de mana ,o saruta dulce si merg amandoi la copacul lor,pe colina  cea draga,spunandu i ca o iarta pentru fapta prosteasca...Tristetea dispare ca prin minune si impacata cu ea insasi ii spune " te iubesc mult !"

Iluzia unei iubiri...

Era singur pe drum...Se gandea neincetat la ea...Nu si putea lua gandul de la imaginea ei ,si se trezea cu telefonul in mana,sunand o...Nu mereu ii facea placere sa i raspunda la apel,insa de cele mai multe ori raspundea simplu si rece" am treaba,nu pot vorbi"!....

Inchidea cu un sentiment de durere in suflet,caci el inca o iubeste...

Nu intelege ce mai este de facut ,si cum ar trebui facut...Pur si simplu nu mai este EL...Nu mai are chef de viata,de distractie,de nimic,orice il duce cu gandul tot la ea...Era o fire vesela,matura,mereu cu un gand bun pentru cei care nu gaseau calea de iesire,mereu un bun sfatuitor,insa acum era o epava,o umbra a ceea ce a fost candva...Nimic nu i iese acum...A avut unele probleme de sanatate,destul de grave,insa acum e ok,ea e langa el...Doar prezenta lui il ajuta,ii da putere sa mearga mai departe in viata,insa pentru cat timp va mai fi langa el?Cat timp va sta cu el,sa poata sa mearga mai departe?Poate e doar o iluzie,un vis,nimic real...Poate nu e altceva decat o minciuna...Nu conteaza insa pentru el ce este atat timp cat asta ii aduce zambetul pe buze,si lumina in ochi,lucruri de mult uitate...E ca un miracol tot,nici lui nu i vine sa creada...Cu toate ca si doreste sa si reprime tot,sa dea uitarii,sa mearga pe alt drum,nu poate...Zambetul ei,sarutul ei,mangaierea ei ,toate ii lipsesc enorm de mult si nu se poate lipsi de ele....ORice fata pe care o cunoaste sau incearca sa o cunoasca este data la o parte,NU ESTE EA!...Ea este unica,in toate modurile si momentele posibile....Pentru el e doar UNA,si anume EA....O iubeste si desi a trecut ceva timp de la despartirea lor,el inca nu a uitat o...Nu stie nici cum sa faca asta,sau poate nu si doreste?

Desi prietenii ii zic sa mearga mai departe ,nu stie cum ar putea sa faca asta fara iubirea vietii lui...Este acel sentiment ce l ai doar o singura data in viata,adevarata iubire....Acum era momentul lui,cand iubea cu adevarat...Pacat insa de deznodamant,iluzia unei iubiri reciproce si a unei relatii minunate il tin insa in viata...Poate doar traind asa ceva stii cum este,si simti cu adevarat cum este sa nu mai ai acel CINEVA special in viata ta,sa fii nevoit sa te hranesti doar cu ILUZIA UNEI IUBIRI .....

Acum doar amintirea a ceea ce a fost mai este,nimic mai mult...Este pacat cand se intampla sa iubesti pe cine nu trebuie,si sa fii nevoit sa te lupti cu tine insuti pentru a merge mai departe,poate cu altcineva sau poate tot singur,doar cu o amintire frumoasa...

Rasuna in mintea ta doar "Wish u were here!"