Se apropia vara...Nu mai era mult...Era nerabdatoare sa vada iar soarele pe cerul senin cum incalzeste suav pamantul...Nu se anunta o vara torida ca cele ce trecusera,de aceea se gandea cu bucurie la ea...Nu avea multe motive de fericire,nu avusese in ultimul timp,insa acum o raza de soare ii incalzea sufletul...Inima de gheata i se topise,acum simtea si ea ,traia...Avusese o perioada trista ,deznadejde insa acum sperain mai bine...Speranta moare ultima nu?O fi trecut astenia de primavara si acum ca venea vara se bucura alaturi de natura,dansa cu ea...Parca prea repede trecuse timpul,nu si dadea seama de ce....cum...nu renuntase deloc,nici acum nu a renuntat,stia ca trebuie sa lupte pentru ceva si stia sigur pentru ce...Nu avea sa se dea batuta...Nu acum cand gasise ceva ce cauta de mult timp... In fata ei se arata o lumina noua,o noua raza ce anunta ceva mai bun,si ca lacrimile si suspinul nu si aveau rostul...Era prea frumos...Ceva era suspect totusi,insa nu baga de seama... Natura canta cu ea,pasarelele si animalutele se plimbau cu ea...Doar o mica pisicuta nu era asa bucuroasa,ci statea zgribulita intr un colt... Se apropie de ea,o ia in brate,si simte inimioara cum bate ...Tremura....O mangaie usor pe cap si pe corp sa o linisteasca,sa o incalzeasca...Degeaba,ea continua sa tremure...Se uita atent la ea si vede cum pisicuta plangea...Era trista...Dc era trista intr o zi asa frumoasa?De ce acum cand toti erau fericiti,cantau,dansau,profitau de timpul frumos de afara...Dar nu ea... Fata incearca sa afle ce a patit insa ea continua sa tremure si sa planga...Se vedea tristetea pe fetisoara ei blanda...iar ochisorii ei erau tristi,rosii...Continua sa o mangaie si ruga restul pasarilor ,animalutelor si natura sa incerce sa o inveseleasca... Insa degeaba,nimic nu functiona... Se intreba oare ce are,ce a adus o in starea asta...Nu gasea raspunsul,iar ea continua sa ude obrajorii blajini cu lacrimi amare... La un moment dat ,in departare vede o multime...Se gandea ce ar putea sa fie acolo de e atat de multa lume...Nu se auzea nici macar un raset,galagie,ci doar liniste ca de mormant... Nu se poate asa ceva,nu in aceasta zi minunata sa fie si altii nefericiti... Se apropie discret hotarata sa afle ce s a intamplat...Daca te uitai de sus fata era singura pata de culoare dintre toti cei din multimea aceea... Se strecoara printre ei,incearca sa intre in vb insa nimeni nu raspundea...La un moment dat pisicuta sare din bratele ei si se pierde printre oameni... Fuge dupa ea sa o gaseasca si reuseste sa iasa dintre ei ajungand undeva ...O vede...Zambeste: aici erai...Pisicuta tot plangea...Se uita cu atentie printre cei prezenti si vede cum unul cate unul se indepartau...ramanand doar printre cunoscuti...Vremea se strica dintr o data,se raceste,norii se aduna pe cerul senin,natura incepe sa impietreasca,animalutele raman nemiscate,iar ea ramane uimita....Lacrimile incep sa ude obrazul una cate una,si cad pe pamantul acum rece si gol....Soarele parca murise,nu se mai vedea...Intunericul cuprinsese totul in jur... Doar o lumina slaba palpaia in fata ei si atunci vede....Vede familia trista si cativa prieteni,insa nu si pe el...Tristetea era mare acum,mai adanc inradacinata in sufletul ei....Pisicuta dispare si ea cu tot cu tristete ...Uitarea dispare si ea...Amintiri apar ca o sclipire si atunci isi aminteste tot.... Isi da seama cine era acea psicuta... Era EA,o parte din sufletul ei...
