Sunday, October 9, 2011

Amintiri?Cele mai frumoase...









Mai demult jucam adevar si provocare cu un prieten bun si a trebuit sa scriu un fel de autodescriere bineinteles fara sambure de adevar si rascolind blogul am gasit postarea respectiva si nu am putut sa ma abtin sa nu rad cu lacrimi si sa i dau share pe Fb ...Am primit chiar si comentarii recente care desigur m au amuzat teribil...Mda scriam si eu destule si inca scriu dar nici nu ma dadeam inapoi de la glume si nici acum nu ma dau...Viata e prea scurta sa nu stim sa profitam de ea,sa facem haz de necaz,sa ne amuzam pe diverse teme si sa mai uitam de greutati...Alaturi de prietenii mei am petrecut clipe minunate,amuzante,de neuitat...Cate nebunii nu facea gasca nebuna pentru o seara de neuitat,cu distractie la maxim ,toti prietenii sa fie fericiti si sa se simta super bine cu noi ehee vremuri frumoase...Ce daca am crescut?Nu inseamna ca am devenit peste noapte niste roboti care nu mai stiu ce inseamna sa traiesti cu adevarat,sa te distrezi cu prietenii,cu gasca nebuna,sa bem si sa dansam in Arcade pana dimineata,sa ne asezam in fund in mijlocul ringului de dans pe Cargo-Aproape de voi sau sa incercam toti sa dansam la sincron D&B sau diverse sarituri mai indraznete care sa lase urme in capul ce a indraznit sa loveasca podeaua aia tare si rece...Inca mai tin minte serile in Keops cand ne strangeam toti la un vin fiert marca Morse,ce ne incalzea pe o vreme geroasa,si inca mai tin minte cand am plecat aksa fara paltonul meu preferat pt ca mi l au luat si a trebuit sa plec pe viscol doar in hanorac :)...Doamne ce frig a fost dar sunt sigura ca daca nu pateam asta nu mai tineam minte seara aia magnifica...Acum ma amuz teribil dar atunci nu :D...mai aveam putin si dadeam in cap:)))...Sa revenim...Acum am crescut e adevarat insa nu trebuie sa uitam nimic si sa lasam garda jos nicio clipa...
Momente frumoase vor fi mereu daca stim noi sa le facem sa fie...
Vai imi amintesc ziua mea de nastere din keops...aoleoo gasca nebuna m a luat de la bloc si pe drum cantam si dansam ca nebunii...Cretule ,Ade mai stiti?:D...Ce amintiri frumoase...Dar Caffe Central si garda ce va spune?:))....Mie mi spune multe:)))....Romi in primul rand a avut cel mai mult de asteptat ca noi eram la dans nu aveam stres...
Pentru noi abia incepuse seara trebuia sa facem incalzirea...
Dar daca stau sa ma gandesc mai bine,am avut parte de peripetii faine si doar cu o parte din nebunii mei:)))...Mishu ,Alex,Ade remember that night?:D ...ooo daaaa....noi 4...de nebuni in plina strada palngeam si radeam ca nebunii...Mishule ti ai spart ceasul in seara aia:)))...App mai merge?:D...
Ah da mai vine in minte o faza tare...dar asta e de cand eram pici cu alti nebuni,la fel de pici:)))....era seara de paste si nah ca toti copiii stateam in fata Keopsului si ne uitam cum lua lumea lumina...Vroiam si noi dar de unde...Tot stateam noi asa cuminti si la un moment dat un prieten vine la noi cu o lumanare...aprinsa...De unde o avea ne intrebam toti...Raspunsul: de la batranica...copii si noi ce sa i faci...
Si mergand tot asa pe firul tineretii mi aduc aminte de Sighisoara si de Poponishche:))))....Miha,Theo,Vio remember???Doamne ce speriati erau toti...Adi cretu dormea cu briceagul la cap :)))....Si noi care credeam ca i plac fetele si trebuia sa ne ferim noi,acum aflam ca trebuia sa protejam baietii si nu invers...
Alex S mai tii minte cand eram in Keops si Cristi(Shit) ne a dat cu spray lacrimogen pe mana?Cine plangea pe strada cu lacrimi de 1 km?:))...Eu...Alex S a avut noroc nu a dat cu mana la ochi asa cum am facut eu ...Doamne daca stau sa ma gandesc s au intamplat atatea lucruri bune si amuzante,nebune in acelasi timp...dar si unele triste...Insa momentele alea te fac omul care esti azi...Cu ideile de le ai acum si viata de o duci...Cand ma gandesc la trecut imi vin in minte doar oameni minunati,alaturi de care am trait momente de neuitat,unice in felul lor...
Cata 04 UCV mai tii minte revelionul?cine bea taria?haha sigur nu ai uitat...
Cate momente am avut si noi...cele mai multe acum,in ultimii 3 ani...Plangem imppreuna,radem,insa mereu vom fi aceiasi nebuni cu chef de viata,cu dorinta in noi...
Pe parcurs am cunoscut tot mai multi oameni care mai de care mai ciudati sau placuti mai putin...insa...am stiut mereu cum sa aducem zambetul pe buzele lor...
Oameni din trecutul meu au revenit in viata mea si si au pus amprenta mai mult sau mai putin ,si eu in viata lor,ceva mai mult...Laur aici nu ma poti contrazice:P...Stii ca mereu am dreptate indiferent de situatie...Glumesc bineinteles...Mai tii minte westul nu?Stii despre ce vorbesc , ca doar erai acolo cu mine si luai parte la spectacol...
Abia astept sa ne strangem iar toti sau macar o parte din cei ce eram si sa mai facem un chef in Arcade cum numai noi stim sa facem, sa ne distram pana cadem lati si picioarele ne lasa balta de la prea multa tequila:d...
Triasca absintul si strohul :))))

Friday, October 7, 2011

EXCEPTIE...

NU TI FIE GREU SA CITESTI!!!!! '' Mama, am iesit cu prietenii mei si am mers la o petrecere. Si mi-am amintit cuvintele tale:Sa nu beau. M-ai rugat chiar fiindca trebuia sa conduc. Asa ca am baut doar racoritoare. Am fost mandra de mine, fiindca ti-am ascultat sfatul. In comparatie cu ceilalti prieteni am facut alegerea cea buna. Sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, toti si-au luat masina fara insa sa fie in masura sa conduca in siguranta....Eu insa eram sigura ca sunt constienta. Nu puteam mama sa-mi inchipui ce urma sa ma astepte. Acum sunt culcata pe asfalt si aud politistul sa spuna...Sangele meu e peste tot pe asfalt si eu incerc din toate puterile sa nu plang! Aud doctorii spunand ca nu voi reusi sa supravietuiesc...Sunt sigura ca celalalt copil care conducea nu si-a dat seama cat de mult gonea...In concluzie, el sa hotarase sa bea si eu trebuia acum sa mor...De ce fac asta,mama? Daca stiu ca vor distruge vieti...?! Durerea pe care o simt este ca si cand m-ar intepa mii de cutite. Spune-i sorei mele sa nu se teama si lui tata sa fie puternic. Cineva trebuia sa spuna acestui copil ca nu trebuia sa bea daca conduce. Poate daca ai lui ii spuneau, asa cum ai facut si tu, acum sa fi fost in viata...Respiratia mea se face din ce in ce mai slaba...si incepe sa-mi fie frica, mamaaaa!!! Acestea sunt ultimile mele clipe si sunt atat de disperata! As vrea atat de mult sa te imbratisez si sa iti spun ca te iubesc...Te iubesc mult, mama...Adio....'' Aceste cuvinte au fost scrise de o reporterita care a fost prezenta la accident. Fetita in timp ce murea murmura aceste cuvinte...Reporterita scria socata...Si ea insasi a inceput o campanie impotriva conducerii sub influenta alcoolului. Daca nu transmiti acest mesaj pierzi ocazia, chiar daca nu bei, sa ii faci pe ceilalti sa inteleaga ca viata ta si a copiilor tai e in pericol!!

Wednesday, September 21, 2011

Pe aripile vantului...


Erau doar ei...Sub clar de luna erau chipurile lor luminate de stelele ce dansau pe cerul albastru inchis...Ochii lor se intalnira in miscarea suava a lunii ce doar pe ei dadea lumina ei frumoasa...Era o clipa de memorat,pentru totdeauna...una ce avea sa ramana in sufletul lor mereu...Frunzele copacilor se clatinau putin in ritm cu dansul stelelor si vantul ce adia lin prin parul lor fin...era greu insa forta imbratisarii lor spunea totul:nu vor renunta unul la celalalt...Timpul trece greu acum pentru ei caci distanta e mare si dorul si mai mare...
Pasarelele noptii cantau un cantec trist in concordanta cu sufletul lor si starea din acel moment unic dar trist...nu credeau ca vor fi pusi vreodata in aceasta situatie insa iata ca a venit momentul acesta desi nu era unul mult asteptat...Se consolau cu faptul ca va fi bine...Da,va fi bine in final,trebuie...Luna le zambea de pe cer,stelele erau cu ei,nu i lasau singuri,ii acompaniau...Vanticelul de toamna le soptea la ureche faptul ca el va fi mesagerul dorului lor,le va calauzi vorbele fiecaruia asa incat sa ajunga la destinatie in siguranta...Pasarelele isi iau angajamentul ca vor purta cu ele mirosul parfumului si ca astfel nu vor uita acel parfum unic ce i deosebeste de restul...Stelele si luna promit ca atunci cand vor ridica privirea spre cer vor vedea chipul lor si ochii culoarea ierbii si a pamantului ce nu i vor putea uita nicicand...Se vor oglindi in cerul acela senin iar frunzele copacilor,iarba si animalultele vor acompania tot...

Desi stiau toate astea,si ca isi vor putea auzi glasul,isi vor putea mirosi parfumul.isi vor putea vedea chipul oglindit in frumoasa luna,tot nu pot sa si stapaneasca o lacrima sa nu curga pe obrazul mangaiat de aerul ce era mereu cu ei,purtandu le pe aripile pasarilor dorul nemarginit...


Thursday, September 8, 2011

Ingerul meu...





timpul s-a scurs
tu nu m-ai sunat ca sa-mi dai un raspuns
si ma pierd in amintiri,
clipe ce nu mor
ele-mi dau curaj sa nu uit asa usor

striga-ma si atunci voi veni
cheama-ma si voi veni
intr-o clipa voi fi langa inima ta
o lume ne desparte
ma pierd adanc adanc in noapte si te caut mereu
tu esti ingerul meu

inca te-astept
timpul pentru mine se scurge incet
si ma pierd in amintiri
clipe ce nu mor
ele-mi dau curaj

si atunci voi veni
cheama-ma si voi veni
intr-o clipa voi fi langa inima ta
o lume ne desparte
ma pierd adanc in noapte si te caut mereu
tu esti ingerul meu

iubirea nu moare
tu nu stii cum doare
tu nu stii, tu nu stii
si ma rog mereu
ca sufletul tau sa poarte iubirea
ce ti-o port doar eu

te pastrez adanc in amintire
ce traim e vis sau e iubire
numai eu..eu sunt doar al tau..
esti in sufletul, sufletul, sufletul meu...

te pastrez adanc in amintire
ce traim e vis sau e iubire
numai eu..eu sunt doar al tau..
esti in sufletul, sufletul, sufletul meu...

striga-ma si atunci voi veni
cheama-ma si voi veni
intr-o clipa voi fi langa inima ta
o lume ne desparte
ma pierd adanc adanc in noapte si te caut mereu
tu esti ïngerul meu

Sunday, September 4, 2011

Hello....






Playground school bell rings again
Rain clouds come to play again
Has no one told you she's not breathing?
Hello, I am your mind giving you someone to talk to
Hello

If I smile and don't believe
Soon I know I'll wake from this dream
Don't try to fix me, I'm not broken
Hello I am the lie living for you so you can hide
Don't cry

Suddenly I know I'm not sleeping
Hello, I'm still here
All that's left of yesterday

Friday, August 19, 2011

Let the past behind...Or die trying...


Ceva din trecutul lui nu i dadea pace...Revenise in mintea ei si refuza sa plece...Era ca o teama mare de ceva inevitabil sau cel putin probabil...Daca reusise sa scape inainte pentru o periaoda de timp acum a revenit in sufletul ei teama...Teama ca poate intr un final va reveni la trecutul lui pe care incerca sa l uite atat de mult...Nu e sigura de faptul ca a trecut cu adevarat peste tot si cauta mereu indicii ca exista doar ea pentru el...insa nu stie unde sa le gaseasca pentru a se convinge definitiv...Si chiar daca le ar gasi nu stie cum ar reactiona fata in fata cu trecutul si in ce masura s ar schimba...Nu vrea sa sufere si nici sa stea cu cineva care are sentimente pentru altcineva pentru ca oricat ai incerca sa schimbi ceva sentimentele nu le poti modifica...Daca ar alege dintre doua mere unul verde,frumos ,aproape copt si dulce la gust si altul stricat plin de viermi si pe jos cazut pe cel stricat plin de viermi as simti doar parere de rau pentru el ca s a injosit in asa hal incat nu si mai stie demnitatea unde e si l as vedea precum un simplu om fara aspiratii si idealuri gata sa ia doar resturile altora si stricaciunile pomilor ce pot da si fructe frumoase si gustoase si fara viermi in ele...Insa cu toate astea ar trebui sa lase deoparte teama si tot ce i intuneca judecata si sufletul si sa traiasca doar clipa prezenta...mai mult nu are ce face...E dificil sa treci peste si sa gandesti logic insa de cele mai multe ori logica nu se intelege cu inima ce ti dicteaza sa fii precaut mereu ...Incerci sa treci peste insa nu reusesti mult timp caci indoiala revine si cu greu o scoti din sufletul ranit...Nu mai vrei lacrimi,nu mai vrei tristete ,vrei doar fericire si respectivul/respectiva din viata ta sa fie DOAR a/al ta/tau...

E perfect normal sa ti doresti ceva numai al tau si pentru care sa fii soarele si luna ,cerul cu tot cu stele,marea si oceanul cu plajele si in gandul si sufletul caruia sa fii doar TU!

Oare cand va disparea teama?Va putea lasa trecutul in spate undeva departe de ea si de sufletul ei?Oare va reusi sa iasa cu fruntea sus ?Oare cand va reusi sa i demonstreze ca doar ea exista in viata lui?Va putea ea sa vada ce e fara indoiala adevarat?Asta depinde doar de timp...Timpul le va rezolva oare pe toate?Doar intrebari in mintea ei...Va avea oare raspunsul final ?

Monday, August 8, 2011

Doi olteni trecura Oltul...


Si uite ca o facui si pe asta...Traversai muntele pe jos...30 de km...Wow cat de fain este...Nu credeam ca este asa frumos prin zona pe care o frecventam mereu....se pare ca nu am avut ochi sa o vad desi mai mereu acolo mergeam...O adevarata aventura sa treci Oltul pe partea cealalta,pana la Calimanesti numai prin munte si prin tuneluri sa te plimbi,sa iei masa la iarba verde,pe maulul Oltului...Numai glasuri suave de pasarele si copacii verzi ce completau norii albi de pe cerul senin cu forme care mai de care mai ciudate...Din cand in cand mai misunau prin iarba tot felul de lighioane care mai de care mai colorate,fluturasi viu colorati...O imagine de vis,completata de ceva scary bineintele si anume un tunel lung de jumatate de km intuneric bezna,fara picior de om ,cu vantul in fata si probabil lilieci pe undeva pe sus ca la cat de bezna era nici sa ridic privirea nu aveam curaj...Sa mergi cu lanterna de la telefon si sa nu vezi absolut nimic in fata spate sau laterale este intr adevar destul de infricosator,cel putin pentru mine...Insa trebuia sa o fac si pe asta nu?Mi a fost teama dar cu cateva sperieturi si strans de mana pana la invinetire am reusit sa ies vie si nevatamata...La capatul tunelui insa mi se arata o adevarata frumusete,un loc de basm,cum numai in povesti citesti ca exista...Eu am vazut si am trait pe pielea mea toate aceste minunatii si sincer cei 30 de km pe jos i as face iar si iar si iar numai sa mai traiesc asemenea experienta frumoasa...Nu am ales un traseu dificil ca nu am tendinte sinucigase si la cat de impiedicata sunt nu m as risca insa am ales unul frumos ,unde ai ce vedea si pe unde sa mergi fara probleme...
Recomand cu cea mai mare caldura si incredere sa faceti si voi pe jos o drumetie de genul,nu veti regreta...Daca stau sa ma gandesc nu sunt obosita ,nu ma dor picioarele deloc...prea fain ce pot sa zic?:D
Click to Mix and Solve