Am renuntat ...

La un moment dat toti renuntam la cineva important din viata noastra...

Amintirile insa raman in sufletele tuturor ...

Urma de regrete exista?....La multi da ...Ar vrea sa dea timpul inapoi ,sa nu mai ia decizia de a renunta la acea persoana importanta din viata lor,insa ,asta e viata,asta e decizia....Inapoi nu mai exista,ci doar inainte...

Eu nu am astfel de regrete ,ca s a renuntat la mine din diverse motive pe care probabil le am aflat , probabil mi s au spus sau poate doar cu semne de intrebare am ramas pentru ca nici azi nu am inteles de ce eu...

Nu regret pentru ca nu eu am pierdut ,ci am castigat chiar....Am devenit mai puternica ,am luat viata in piept cu zambetul pe buze,tocmai pentru a i rade n fata ca nu m a doborat,ci dimpotriva m a facut mai puternica,mai sigura pe mine si indiferent de loviturile primite de la viata nu m am lasat la pamant ci m am ridicat si am ras in hohote...

La mine s a renuntat,da,e adevarat,insa asta mi a demonstrat ca nu era EL pentru mine,nu era cel menit mie ,si undeva acolo este cel care ma asteapta pe mine sa fim impreuna ,sa fim noi doi ...Din aceasta cauza eu am renuntat la a cauta pe acel cineva special pentru ca nu asta e solutia mea in acest moment....

Am ales sa renunt la vise,la sentimente neimpartasite,la iluzii si sperante desarte ...Am ales asta pana in momentul in care voi gasi ceva special la care sa nu renunt si care sa nu renunte la mine pentru nimic in lume,si caruia sa i pot da tot ce am eu mai bun ,sa ma dedic trup si suflet relatiei...Vreau acea persoana pentru care sa fiu fata ideala si el baiatul ideal,sa l fac fericit in fiecare zi ,sa simta iubirea mea zilnic ,fara sa fie nevoie sa o spun on and on si eu sa fiu fericita pentru ca ma face el,pentru ca ma iubeste fara sa fie nevoie sa i cer sa mi o spuna zilnic ,ci doar sa simt in fiecare zi iubirea lui,sa traim practic unul pentru celalalt...Sa simt doar din imbratisarea lui faptul ca ma iubeste sincer,si el la randul lui sa simta asta ,decat uitandu ne unul in ochii celuilalt ,fara sa fie nevoie de cuvinte ,sa l mangai usor pe fata lui ca de copil,si sa i sarut suav ochii,iar el in imbratisarea lui puternica si pasionala sa ma ia si sa ma sarute cu foc,uitandu se inainte in ochii mei,care cer un sarut al lui,un sarut sincer,sa ne plimbam mainile prin par,suav si dulce iar in acel moment sa nu se auda decat bataile inimilor noastre care parca o iau razna una in prezenta celeilalte...Cand voi trai astea voi sti ca am gasit ceva special ...Poate am trait asa ceva,poate ca nu,numai eu stiu...

Dar ce te faci daca tu lasi,daca tu renunti la acea persoana care intr adevar te completa,facea din tine un om mai bun,va intelegeati din priviri???

O cat ai vrea sa dai timpul inapoi ,sa revii asupra deciziei,sa nu mai plangi zilnic pentru ca ti ai dat seama ca nu trebuia sa alegi calea cea mai usoara,ci trebuia sa lupti ,sa nu lasi sa plece,sa nu renunti ...Care o fi fost motivul ce te a determinat sa renunti la iubire,la fericire???

De ce atunci ai crezut ca aceea e calea cea mai buna si acum plangi neincetat pentru ca nu a fost decizia corecta?

Oare ce gandesti acum,in momentul asta cand iti amintesti de iubirea pierduta din prostia ta???Oare cati dintre voi se regasesc in aceste randuri?Oare cati regreta o decizie luata in graba?

Degeaba te doare sufletul acum,degeaba o /il vrei inapoi,nu se mai poate...Amintirile raman adanc in suflet ingropate...