1 an si 20 de zile....

O stare cam ciudata o cuprinsese in ultimul timp...Nu stie cum sa descrie ceea ce simte,decat ca e un dor imens ...Un dor de ceva,de cineva,nici nu stie cum sa mai razbata...Incearca sa nu se gandeasca,poate asa e mai bine,insa orice ar face gandul ei fuge la ceva,la cineva...E impotriva dorintei ei asta e clar,nu o poate controla....

Vorbe,amintiri,idei,toate se intorc in mintea ei mereu si mereu...

Trecuse un an deja de cand se stiau ,1 an si cateva zile ,mai multe,de cand vorbisera prima data si probabil de aceea emotiile o cuprinsesera iar si i dadusera o stare de neliniste sufleteasca,de amintiri frumoase ...Era o seara ca oricare alta ,era cu o prietena pe la ea pe acasa,si vorbeau...Era luna plina,stele pe cer multe ,cer senin,o atmosfera ce ti sugera parca sa iesi din real si sa intri in imaginar,sa uiti de tot si sa visezi cu ochii deschisi...

Inchide ochii pentru o secunda,si simte ceva catifelat pe buzele ei moi si dulci ....Incearca sa deschida pentru o clipa ochii mari si verzi,insa ii este teama sa nu dispara aroma de pe buzele ei si sa revina la realitate...Se gandeste mult pentru ca stie aroma aceea,o cunoaste,insa ii este teama sa pronunte ,sa se gandeasca la faptul ca ar putea fi ceea ce crede...

Sta asa pret de cateva secunde,apoi aceeasi aroma o simte iar si iar si iar pana isi face curaj si rosteste :"Ma gandeam la tine ,te asteptam",apoi el ii raspunde"Stiu asta....insa...."si s a oprit...

Ii saruta ochii inlacrimati ,obrazul ,buzele udate acum de lacrimile ce curgeau siroaie pe fatza ei fara incetare,parca era un rau ce si pierduse cursul normal si a depasit cotele ,si o imbratiseaza...Ii sopteste printre lacrimi si vorbe abia rostite din cauza respiratiei ingreunata de plansul ei"mi era dor de tine,mi este dor de tine zi de zi,noapte de noapte,secunda ,minut,ora nu conteaza,nu te pot uita,nu te pot scoate din mintea mea,din inima mea indiferent ce as face esti prezent mereu ,nu pot sa renunt la tine,nu pot...."

O strange mai rau in brate,inima i batea cu viteza luminii parca era gata sa i sara din piept,si nu i mai da drumul din imbratisarea puternica in care o cuprinsese....Poate ca dorea sa fie altfel,insa...

Nici ea nu stie ce sa mai creada,nu stie decat ca de imbratisarea asta calda,de sarutul lui i a fost foarte dor si profita acum pentru ca in sinea ei stie ca mai tarziu nu va mai fi cu ea....

Deschide ochii si vede luna plina,stelele ,cerul limpede ,si aude vanticelul ce adia suav si lin,parca i canta ceva sa o mai inveseleasca...Nici o sansa insa ,numai el o poate face sa se simta bine,sa uite de tot si sa mearga mai departe...

Nu vrea decat sa fie cu el,sa fie bine,pentru ca orice ar face,nu l poate uita ,nu ...

Se uita n jur si o vede pe prietena ei langa ea ce i povestea ceva,insa nu a fost atenta,nu stie ce s a intamplat cu ea,a fost transpusa intr o lume a ei,cu el...Probabil luna aceea plina a contribuit la starea ei,la transpunerea ei intr o alta secventa a vietii ei...Zambeste usor si ridica privirea spre cerul albastru inchis ,sperand ca ziua ce o asteapta cu atata ardoare va veni curand....