Ganduri in noapte...

Statea pe marginea patului si se gandea...Era plictisita,nimic nu o mai inveselea...
Probleme peste probleme ,lacrimi siroaie,durere in suflet,nimic care sa merite pe lumea asta...E satula de tot,simte ca nu mai poate...
Lacrimile ei ce udau obrazul se preling pe gatul ei dezgolit si cald ,ajungand pana mai jos...
Le sterge insa nimic,ele continua sa curga...
Ii e dor de vremea cand era fericitasi nimic nu umbrea asta,iar lacrimile de atunci erau doar de fericire...Ii e dor de trecut,dor de tot si simte cum ceva din ea lipseste cu desavarsire...Parca nu e completa acum,totul e negru si urat in viata ei,iar daca se arata o portita de iesire spre ceva frumos parca o trage inapoi ceva,nu o lasa deloc sa inainteze spre acea portita,spre scapare...Incearca sa ajunga la ea,sa o deschida,sa intre pe ea intr o lume noua,o noua viata,insa nu reuseste,nu poate,nu ca nu ar vrea,ci pur si simplu nu are cum...Ceva o trage mereu inapoi in intuneric ,astupand lumina aceea ...Si ar dori sa fie altfel lucrurile insa nu stie cum...Probabil faptul ca atata timp a stat ascunsa acum ii este teama sa scoata capul la suprafata sau sa se uite inainte si tocmai teama aceea acum o priveaza de lumina si nu i da voie sa deschida usa...Lumina o cheama,e frumoasa,linistitoare insa nu e pentru ea,ea inca are in sufletul intunecat amintirile ei si simtirile ei pe care le ar da la o parte insa nu poate,nu mai poate simti lumina,e imposibil ...
Parca nimic nu i mai intra in gratii,ar vrea sa aiba o alta stare de spirit insa nu poate,nu acum cel putin,sau poate ca inca nu e timpul si nici nu va mai fi...
Precum in desert iti lipseste apa asa si ei ii lipseste trecutul cel fara griji ,cand putea sa fie in prezenta luminii fara sa i fie teama de ceva ,fara sa o traga nimic inapoi din lumina aceea frumoasa si blanda...
Acum insa lumina aia pare asa departe ca nu se stie daca va ajunge la ea in curand...
Probabil isi doreste ca intunericul de acum sa se transforme intr o frumoasa lumina alba si calda,ce emana numai si numai ce i lipseste ei acum,si astfel portita sa se deschida si lumina sa invaluie totul intr o caldura mare si plina de raze de soare ce suav zambeste...