Trandafirul...

Era o zi calduroasa de vara...caniculara fara strop de ploaie sau vant care sa mai arunce din caldura ce ti topea inghetata in cateva secunde...
Isi luase o sticla de suc si statea pe o banca la umbra sa si mai revina...Astepta parca sa vina cineva si nu mai ajungea,sau intarziase...
Se ridica usor,semn ca nu astepta pe cineva anume si se pregateste sa plece...Incearca sa si inchida sticla de suc insa deodata simte o lovitura si scapa sticla pe jos,varsandu se sucul pe ea....
Luata prin surprindere ramane inmarmurita si nu reuseste sa spuna nimic...Din spate se aude o voce de baiat ce si cerea scuze si o intreba dak este ok..."imi cer scuze nu eram atent ,rolele nu au mai ascultat de mine si m au dus exact in directia ta,scuza ma te rog,iti cumpar alt suc,spal rochita..."
" nu este nevoie ,raspunse fata dupa ce si a revenit din soc,poate aveam nevoie de un dush la cat de cald este afara..."
Baiatul a inceput sa rada la gluma fetei si s a prezentat: ma numesc George,lasa ma sa ti fac cinste cu un suc,sa fiu sigur ca ma ierti..."
"Nu este nevoie,te am iertat,ma cam grabesc acum,am intarziat..."
"Spune mi macar numele tau...sa stiu si eu pe cine a scos soarta in calea rolelor mele" si zambeste...
"Adelina...imi pare bine...eu trebuie sa plec acum...pa"
"Pe curand,ne vom mai vedea..."
O privea in departare cum se ducea grabita cu pasi mari ca si cand a intarziat la un eveniment important...Ii ramane in minte zambetul si vocea ei calda ca de copil si ochii verzi ce sclipeau precum doua luminite ...Stia,simtea ca se vor revedea in curand...

Trecuse o luna de la evenimentul acela iar fata inca isi amintea acea intamplare hazlie...Incerca totusi sa nu se gandeasca prea mult banuind ca baiatul deja uitase tot si probabil a varsat sucul altei fete...
"Nu are rost sa mi amintesc,nu are niciun rost,a fost o simpla intamplare si atat,nu ar putea iubi o persoana ca mine..."
Poate e doar o coincidenta insa si baiatul se gandea la ea in acelasi timp insa era ceva mai optimist...
" Am o idee,isi spuse baiatul...Daca am intalnit o la banca aceea,o sa fac ceva frumos,simt ca va veni..."
Avand in vedere ca locul intalnirii lor a fost la banca norocoasa,baiatul lasa in fiecare zi cate un trandafir pe banca cu un biletel pe care scria "Adelina"...
Dupa o luna de la acel moment,Adelina veni la banca respectiva sa si revina deoarece nu se simtea prea bine...Vede trandafirul si biletelul pe care scria numele ei...Se uita mirata si nu stie ce sa creada...Poate nu era pentru ea,poate era alta fata cu cest nume ce si uitase trandafirul acolo..
Isi ridica privirea si in departare vede baiatul ce se apropia de banca,de data asta fara role,cu sucul ce l bea ea in ziua cand s au intalnit...
" Buna Adelina,vad ca ai gasit trandafirul meu pentru tine,ti am adus si sucul promis,de data asta nu mai am rolele sa l vars iar pe tine..." si zambeste...
Fata se uita cu drag la baiat si nu i vine sa creada,insa o tristete o cuprinde imediat...Se uita in ochii ei si i spune" asta e intalnirea noastra,cu nr doi,intalnire ce abia o asteptam...Stiam ca vei veni aici,nu ma intreba de ce darparca ceva in mine simtea asta si mi spunea..."

"Pot sa zic totusi ca eu nu eram asa optimista ca tine,ma gandeam ca deja ai uitat totul...Oricum frumos gestul tau,multumesc,e cel mai dragut lucru pe care l a facut vreodata pentru mine cineva..."
" Ceva imi spune ca meriti mai mult de atat...e doar un simplu gest pentru o fata ca tine ce merita tot ce e mai bun..."
"Dar nu ma cunosti..."
" Nu e nevoie decat sa ma uit in ochii tai si sa mi dau seama ce fel de om esti...Esti minunata!"
Isi lasa privirea jos si tristetea se asterne iar pe fata ei...Ii multumeste pt tot si pleaca grabita,lasand in urma ei o lacrima...Ca si prima data baiatul o priveste in departare cum se duce,insa de data asta incearca sa o opreasca...Nu reuseste ,Adelina il roaga sa o lase sa plece...Ii face si plac si desi indurerat ii da drumul la mana...O saruta pe obraz si i spune"pe curand!"...
Se indeparta de el prrecum marea de tarm,lasand in urma ei un vanticel de vara,cald si trist...

De ce plecase?De ce din ochii ei verzi acum lacrimile incepusera sa apara?Nu intelegea,insa avea sa afle la fix o luna de la a doua intalnire...A lasat zilnic trandafiri pe banca cu biletel cu numele ei insa Adelina nu mai venea...
Baiatul tot spera...intr o zi cand se apropia de banca aceea cu amintiri frumoase,dar scurte,a vazut o femeie ce statea acolo,plangand...A lasat trandafirul si a dat sa plece...
"Tu trebuie sa fii George..."
"Cum de stiti cum ma cheama?"
"Inca ii aduci flori,ce gest frumos..Am auzit de tine multe,dar realitatea e mai frumoasa...Esti un baiat cu suflet mare...."
"Nu va suparati,de ce plangeti?si de unde stiti de flori?"
"Sunt...sunt...eu sunt mama Adelinei...Mi a vorbit despre tine ...Era foarte incantata..."
"De ce spuneti era?Si de ce plangeti?...sunteti foarte trista...Adelina este bine?"
"Adelina nu ti a spus insa suferea de o boala incurabila....I a fost teama sa se apropie de tine sa nu suferi...Venea in fiecare luna la tratament aici la clinica aceasta,si cand iesea se aseza aici sa si revina,deoarece facea un tratament puternic...Cand v ati cunoscut era in stadiul final,de aceea venea mai rar...Pe banca asta este amintirea ei...O simt mai aproape de mine...a fost fericita dupa ce te a cunoscut...I ai oferit un final fericit cum nici nu spera...."
"Doamne....daca stiam...cum se poate asa ceva?nu mi vine sa cred..." si izbucneste in lacrimi...
"Nu plange,ca plange si ea cu tine...Ea te vede,e aici...Nu ar vrea sa ne vada tristi...Sunt sigura ca acum e fericita ca i ai adus un trandafir..."



Dupa aceasta veste ingrozitor de trista si de dureroasa baiatul aducea in fiecare luna cate un trandafir cu numele ei pe un biletel ,in ziua cand s au cunoscut mai exact...Sarbatorea astfel o alta intalnire cu ea ,fata ce l cucerise cu zambetul cald si ochii verzi si blanzi...
Isi amintea cu drag de ea,si statea cu orele pe banca si se uita la poza ei ce i o daduse mama ei...Ii scapa o lacrima pe obraz,apoi se sterge si zambeste" mereu vei fi in gandul meu!"