Noapte...Ora 2:00...O noapte calduroasa de vara,fara adiere de vant...
Camera goala ,intunecata,insa rece...Rece ca un mormant...
Era acoperita cu toate ca afara era foarte cald...
Nu stie de ce ii este frig,are frisoane,nu i este bine deloc...
Probabil racise cand a cazut in balta cu tot cu haine si apa era destul de rece,fiind seara...
Pastile nu ia,de obicei nu ia asa ceva,prefera sa se trateze cu ceaiuri si mult somn...Bause un ceai cald inainte de culcare,probabil abia acum isi facea efectul si avea frisoane,nu stie...Deschide ochii si se aseaza pe marginea patului...Isi ia fata in maini ,semn ca o durea capul...Oare de ce ii este asa de rau???Si de ce este camera asa de rece?
De ce isi simte sufletul asa de rece si pustiu???De ce nu mai poate adormi???Ce auzise ea de se trezise din somnul profund???
Incearca sa si aminteasca insa,nimic...Ia telefonul in mana si cauta ceva...Nu gaseste nimic,pana la un moment dat cand intra la mesaje...Zambeste discret,apoi se intinde pe spate si inchide ochii...
Se pare ca i a facut bine ce a citit pentru ca pare ca nu mai sta intr o incapere ca de mormant,ci una putin mai vesela...
Durerile insa sunt tot acolo,alea nu dispar,iar durerea din suflet inca e acolo,stie ca nu va trece asa de usor...Eforturile de a face ceva in privinta asta au fost in zadar,boala isi spune cuvantul...Se lupta cu ea de ceva timp insa nu credea ca este ceva serios....Se astepta sa treaca de la sine,insa se pare ca s a contopit cu sufletul ,ramanand acolo si nici mesajul nu a schimbat durerea fizica,ci doar pe cea sufleteasca intr o oarecare masura...
Lacrima izvoraste discret din ochii ce se inchid acum de atata durere acumulata in viata,ajungand pe obrazul fara viata ce se afisa in camera rece si goala ce devenise un adevarat mormant,singuratic ,fara viata...
DEschide ochii si se vede intr o lume noua...ERa ea alta persoana?Nu ,din contra era aceeasi ,nimic schimbat ,doar durerea disparuse...Era fericita,stia ca urma sa se intample ceea ce i se spusese...Nu mai era loc de lacrimi de durere,ci doar de fericire...Regrete?Nu avea...Nu avea motiv...In cele din urma va fi cum si a dorit,intr o alta lume,una noua...Se uita peste tot,figuri mai mult sau mai putin cunoscute,pana cand intr un colt vede cum statea discret un baiat ...Era asa de simpatic cu parul lui negru si ochii asa de senini ca cerul ce anunta o zi superba...Se apropie de el si i sare n brate...Urmeaza o imbratisare lunga si multe sarutari,vorbe de dor ce erau asteptate de multa vreme....In amalgamul de sentimete si trairi noi ,baiatul ii spune"Ti am zis ca asa va fi micuto"...Tabloul se inchide cu cei doi imbratisati ca si cand ar fi fost ultima data cand se mai puteau tine n brate,insa nu aici se sfarsea,ci aici doar INCEPEA totul...
Inbox:
Micutu' says:
"Intr o alta viata vom fi impreuna,sa nu te indoiesti de asta...Imi lipsesti enorm micuto!Te astept si acum...te pup dulce..."
