"Now I'm on my own "

"You don't know me.
Leave me alone.
No one told me.
Now I'm on my own.
It's all wrong.
To hit strong.
You don't see me.
I'm long gone.
No one told me.
Now I'm on my own. "

Toti cred k te cunosc si ca stiu ce e mai bine pentru tine,dar de fapt nimeni nu te cunoaste...nimeni nu stie ce vrei cu adevarat,ce e in sufletul tau,nici macar tu...sfaturi si iar sfaturi a primit,sa mearga mai departe,sa uite tot ,insa oare vrea sa uite?nu e asa usor sa dai totul la o parte ,sa te prefaci ca nu a fost,si sa mergi mai departe...ce a fost a durut rau ,nu credeai ca vei reusi sa treci peste,credeai ca acolo se inchide viata ta...luni la randul ai plans si ai incercat sa te convingi ca e mai bine asa,ca nu a fost sa fie,insa oare ai trecut peste? dupa ani si ani da ai reusit,insa atunci totul era gol...ai pornit singura pe un drum laturalnic,pe care nu ai mai fost,si ti e teama de ce va veni...ai intampinat lacrimi grele de fiecare data cand iti aminteai vremea aceea frumoasa ,cand nu te gandeai k dintr o data te va lasa balta ,si nu vei mai exista pentru el...esti pe drum singura,,doar cativa prieteni alaturi ,prieteni care ani de a randul tot prieteni ti au ramas,insa drumul tau e singuratic,esti doar tu ,fara el,pentru prima data dupa atata timp...te uiti in jur si vezi fetze cunoscute dar,parca nu sunt asa cunoscute...nici nu mai fci diferenta,esti pierduta ...esti pe cont propriu acum,doar tu si amintirile tale,care ti invadeaza mintea ...

Pornesti pe drumuri cunoscute,si totusi nu le vezi,iti par straine ...fara el e ca si cum nu ai fi fost niciodata acolo,e ca si cum te ai fi nascut prima data in acel moment, si paseai singura ...Insa amintirile ce ti vin in minte iti amintesc faptul ca nu e asa,si degeaba incerci sa uiti tot ,nu se va intampla asta...cel putin nu acum,nu in acest moment...

O ploaie marunta incepe si primele picaturi se amesteca pe fata ei cu lacrimile ...mergea si se gandea ,si nu i venea sa creada...prietenii erau acolo,o vedeau cum plangea pe o piatra din fata unui magazin,insa ce puteau face ei? doar cu vorbe calde si sa i spuna ca sunt cu ea mai puteau sa o aline...in rest nimik...

Inevitabilul s a produs...pleaca de langa ea,fara sa se uite inapoi...un last kiss good bye pe obraz si nimic mai mult...se intoarce cu spatele la ea si pleaca...pleaca fara regrete...nu i pasa...s a terminat pt el...

Se uita lung la el cum se pierde in multime,si lcrimile incep sa curga siroaie pe fata ei odata vesela...durerea din suflet nu o poate vindeca nimeni,doar el,daca s ar intoarce la ea,macar sa o vada pentru ultima data...

Nu se intampla asa...el piere n multime,se duce in zare,dispare...Lacrimile continua sa acompanieze ploaia ce uda pamantul atunci,intr o zi de vara...izbucneste n lacrimi in bratele prietenei cele mai bune si plange mult timp...nu i venea sa creada cum disparuse fara urma,fara remuscare...oare nu i mai pasa deloc?asa parea...

Zilele ce au urmat au fost udate de lacrimi incat au dat nastere la copaci verzi,iarba verde ,flori frumoase...numai intrebarea " oare asa va fi mereu?" o avea acum in gand...toti ii ziceau k va fi bine,o sa treaca peste,dar ce stiau ei?stiau ce e in sufletul ei?nu...nimeni nu stia...

Era singura acum,,unde el nu mai era,nu o mai cunostea,de unde plecase de mult ...nu a uitat cu timpul ce s a intamplat,insa a invatat sa treaca peste tot si amintirile doar sa le pastreze in gand,ca pe ceva frumos ,ceva ce nu a facut niciodata rau ,caci amintirile sunt cele care ne amintesc de faptul k pan la urma toti suntem oameni si cu toate ca se intampla ceva cu noi,nu trebuie sa lasam asta sa ne doboare....trebuie sa luptam cu noi insine,si daca la un moment dat amintirile ne fac rau,trebuie sa le facem sa ne faca bine...

"Now I'm on my own !" rasuna acum de pe buzele ei care arata un zambet placut ...