Rain drops

O seara obisnuita de toamna...nimic special...doar ploaia care se auzea cum lovea geamul camerei...o muzica pe fundal,care abia se auzea...netul pica si el precum picaturile de apa cad pe pamant si l hranesc ...se imbraca sa plece prin oras in pofida ploii...isi ia o sapca , un hanorac , rucsacul si pleaca...o ia pe scari si si pune mp 4 ul in urechi pentru a continua starea in care se afla inainte...cum mergea pe scari amintiri care mai de care mai frumoase ii reveneau in minte si se vedea transpusa iar in aceea perioada...poate este una apusa,dar nu accepta inca,nu nu este pregatita...precum pamantul avea nevoie de picaturile de apa ce scaldau acum drumurile toate,asa si ea avea nevoie de ceva...era singura pe drum ,si mergea printre picaturi ...isi pune gluga n cap peste sapca si continua drumul...nu are umbrela dar nu i trebuie....are tot ce i necesar ...ajunge intr un punct si ploaia se inteteste...parul desi era protejat de sapca ,era ud,asa ca se decide sa si dea jos sapca sa permita picaturilor sa i atinga fatza gingas ca si cum iubitul e acolo si o mangaie pe fatza suav,ii saruta dulce ochii ei verzi si inlacrimati,buzele ei catifelate de pe care se prelinge o picatura ca si cum ar fi sarutat o el pasional dar inocent in acelasi timp,si tresare ,caci il simte acolo cu ea....ridica privirea sa permita ploii sa o atinga mai bine ,sa i sarute gatul acum gol,si inchide ochii...o picatura de ploaie este mai jucausa si se plimba pe fata ei,intai pe frunte,apoi pe ochi,pe obraz ,coboara lin pe buze si in cele din urma ,ajunge pe gat...un sentiment placut si trist o incearca atunci cand ploaia isi face simtita prezenta pe fatza ei , deschide ochii si vede cerul de unde cadea asa frumos pe pamant ,ca si cum cerea sa vina la el,sa l hraneasca,sa nu l lase singur,caci a asteptat momentul asta o vara intreaga ,si ea nu mai venea odata...acum k a venit,nu i mai da pace,ii cere sa fie numai cu el,sa nu l mai lase...era parca o sarbatoare acum,dansau toti in jurul ei, asa k incepe si ea sa danseze cu ei ,sa cante ,inchide ochii ,ridica privirea si danseaza impreuna cu natura,cu ploaia ... uita de tot acum,nu mai are nimic in gand,este libera ,este doar ploaia ce i acopera corpul cu totul...lumea alearga in toate partile grabita si alungata de ploaia ce se napustise asupra orasului,dar ea statea acolo in ploaie fara umbrela ,fara sapca ei protectoare,cu ochii inchisi ,privirea sus si mainile intinse ca si cum ar imbratisa pe cineva care nu era acolo...se uita toti mirati la ea,i se ofera o umbrela de catre cineva necunoscut,dar ea nu e atenta,este in transa...este in stare doar un "multumesc mi e bine" sa schiteze....era doar intr un tricou si blugii uzati de atata mers prin ploaie,pe jos, dar era bine,radea sincer,caci era libera ,simtea picaturile pe mainile ei libere ca si cum cineva o mangaia duios ...deschide ochii si l vede pe el ,stand in fata ei,imbratisand o cu dor ,sarutand o pasional,precum o cometa ce vine pe pamant cu viteza si ramane acolo ,nemiscata...totul este atat de real ca nu i vine sa creada ce simte si ce vede....ochii lor se intalnesc acum dupa o lunga perioada ,mainile lor iar se ating,buzele lor suave iar se unesc intr un sarut dulce ,mai dulce ca mierea, trupurile lor iar sunt unul langa altul,ca altadata...inchide ochii si in abundenta aceea de picaturi de ploaie care mai de care mai mari ,isi sprijina capul pe pieptul lui ud de asemenea de ploaia ce nu se mai oprea...ridica privirea si realizeaza ca totul era doar un vis,el nu era acolo cu ea,ci doar ploaia care o imbratisa in locul lui ,si i saruta ochii,obrajii si buzele acum udate de lacrimi...isi sterge apa de pa fata si merge mai departe,prin ploaie ,spre casa,singura ,cu gandurile ei...