Fereastra...

Asculta mai multe audio Diverse

Era o ora tarzie in noapte...Adormise greu caci amintirile nu i dadeau pace...Mereu ii reveneau in minte imagini cu chipul ,ochii lui si o durere in suflet isi facea simtita prezenta..
Adoarme in cele din urma cu lacrimi in ochi si sufletul sfasiat...
La un moment dat se trezeste intr o alta lume,una ce parea desprinsa din povesti,fara durere ,fara tristete...
Vede o casa mare,cu scari ,si o veranda superba...Vede chipuri cunoscute si demult nevazute...
Unele nu i erau cunoscute,erau noi...Se uita cu atentie si vede in jurul ei verdeata multa,veselie,oameni lipsiti de griji...
In prag vede o figura cunoscuta...
Un sentiment ciudat ii da o stare de lesin de parca ceva ii strapunsese inima ei deja bucatele ...Se uita mai bine si parca nu era ,fata ii lucea,ca de ceara,si mainile parca erau altele..Se apropie si vede ca era intr adevar cine credea ca este...Figura ei ca de ceara si imbatranita de timpul ce se pare ca trecuse de cand o vazuse ultima data ,ii ura bun venit in lumea lor...
Nu vorbea mult ,insa imbratisarea calda era tot ce avea nevoie acum...
Ochii ei verzi se pierd in zare,se pierd in imbratisarea ei...
Era strabunica ei ce o iubise enorm,si care acum era cu ea...
Nu vroia sa plece ,simtea ca trebuie sa mai stea acolo...Ramasese in pragul usii,insa a patruns in casa aceea minunata ,veche,dar frumos aranjata si primitoare...Simtea ca nimic nu i mai poate face rau...Imbratisarea ei calda ii arata ca e unde trebuie,insa mainile ei erau reci ,si nu aveau putere,erau slabite parca de albastrul cerului ce anunta o zi frumoasa...
Intrase deja,trecuse pragul,si nu vroia sa se intoarca...Ramane acolo,in casa si se uita la toate figurile ce o inconjurau...Nu le stia pe toate,insa era incercata de un alt fel de sentiment...Era linistita acum,nimic nu i mai poate face rau...Simte totusi ca e ceva ce nu o lasa deloc sa ramana in casa aceea linistita,cu ea,insa nu poate pleca,este deja acolo,a facut pasul cel mare...Cu regret se uita prin geam si vede afara in curte ,ca o fantasma,figura mamei ei...Se uita intristata insa nu mai avea ce face...Fereastra ii arata parca un vis,o iluzie,o gradina cu multe monumente inalte ce stateau precum un soldat ce pazea ceva sfant ...Ar fi vrut sa poata fi impartita in 2 si o parte sa ramana cu ceilalti,cu mama si o alta parte cu ea,in acea casa...Stie ca e mai bine asa ,mai bine pentru toti,pentru propria ei persoana...O lacrima ii uda obrazul ca de ceara,lucios ,semn ca a ales...Alegerea era deja facuta in momentul in care impreuna cu ea,a calcat pragul casei ca de ceara si a intrat ...Era insa linistita,nimic nu i mai trebuia...
Timpul ,departarea sau uitarea nu vor putea sa i schimbe insa sentimentele pentru acea persoana ce era departe,mult prea departe de ea,iar acum distanta devenea de neatins...Nu regreta faptul ca a ales sa plece cu ea,sa o urmeze,asa e mai bine,pentru ea,pentru ceilalti...
Se uita n urma ei si vede doar umbrele a ceea ce au fost odata pentru ea persoanele dragi ei,umbre pe care le va pastra mereu la un copac sub soare,pentru a nu le pierde vreodata...O noua viata ,eterna,o asteapta,fara sentimente de dor,de tristete ,ci doar de amintire ,o amintire placuta...
Se indeparta usor usor de ei,lasand in urma amintirea ochilor ei verzi si rasul ei de copil...


Se uita la ea...Era trista...Plangea...Era in fata unui mormant plin cu flori ,udat de lacrimile ei ...Era doar ea acolo,cu un buchet in mana ei tremuranda,intr un rau de lacrimi ...Se uita la ea cu tristete si varsa o lacrima...Ii pune mana pe umar semn ca i pare rau ca a lasat o singura...insa asa a fost mai bine...
Se uita in jur si simte parfumul ei frumos mirositor,si stie ca o vegheaza...se uita poate o vede pe copila ei cu parul ca spicele de grau si moale,insa nu o vede,ii simte doar atingerea ei ocrotitoare...
Era mama ei ce i vizita mormantul si statea acolo si plangea ,in speranta ca poate intr o zi isi va revedea copila timpuriu plecata de la ea...