Povestile incep cu "a fost odata" si se termina cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"...Povestile de iubire incep cu " s a intamplat acum un an " si se termina cu " lacrima i acoperea obrazul uscat de vreme"...
Erau doi romantici ce s au intalnit intamplator sau asa a vrut viata ,sa faca totul ca o intamplare...Ea era trista in perioada aceea ,suferise o deceptie,el plin de viata cu toate ca nici la el nu era roz...Probabil viata i l a scos in cale,pentru a uita si a lua o de la capat...O frumoasa prietenie se naste intre cei doi, si lunile curgeau asa de frumos ca nici nu stiau cand a trecut vremea ...Vorbeau mereu,isi spuneau totul,nu si ascundeau nimic...Ajunsesera chiar sa se joace pe net alta posibilitate neavand deocamdata ...Erau 2 romantici ,incurabili chiar,scriau impreuna poezii frumoase,un vers dupa altul,el un vers ea alt vers ,dand nastere astfel la poezii destul de frumoase, menite sa te faca sa uiti orice era rau pe lume...Cand erau ei doi luna,soarele,stelele si norii ,cerul tot dansa si canta..Pe pamant la fel,pasarelele,copacii,iarba,toate cantau si dansau miscandu si ramurile si tulpinile dupa vocea lor ce era precum o adiere suava de primavara,menita sa trezeasca totul la viata...
Animalutele si ele erau la fel de vesele,pline de viata,fara teama ...Natura era in armonie cu starea lor de euforie generala...Zambeau ei zambeau toate vietatile Terrei...
Timpul asa de repede trecea pentru cei doi romantici si sentimentele la fel,cresteau tot mai mult...Isi marturisesc intr o seara ceea ce simt si fluturasii sau golul din stomac crestea cu fieare cuvant ce l rosteau atunci cand exprimau ce simteau...Ea simtea ca fluturasii din stomac se faceau tot mai mari si se inmulteau cu fiecare vorba sau fiecare gest al lui,el la fel,simtea cum creste golul cand se gandea la mana ei pe fatza lui de copil ,la mangaierea ei numai pentru el...Ce sentiment frumos ii incerca...Visau mereu la ce avea sa fie intalnirea perfecta,imbratisarea calda a lui si a ei ,un sarut sincer si dulce...
Cum trecea timpul,se apropia ziua mult visata ,astfel ca emotiile nu intarziau sa apara...Momentul intalnirii lor este unul hazliu,nu stiu cum sa reactioneze...Ea cand il vede nu i vine sa creada si i spune cu zxambetul pe buze si inima batand atat de tare ca daca stingeai muzica o auzeai " oau esti aici ,nu pot sa cred ca ai venit"..El zambeste si se uita in ochii ei...Momentele ce au urmat au fost ca de vis,desprinse parca din visele lor cele mai frumoase...Imbratisare calda,sarut dulce si inocent,inimi la patrat,maini ce odata formau doua acum erau doar intr una ...Inimile lor bateau in acelasi ritm alert,natura se bucura alaturi de cei doi...A fost frumos totul,ca de vis,parca prea frumos si ireal,caci dupa ce au ramas iar singuri pe drumul lor,totul a devenit cenusiu,s a schimbat ...Pe fetzele lor se instala acum o umbra de tristete si o lacrima i uda acum obrazul ei ce acum ceva timp in urma era luminat de bucurie si fericire...Departarea doare tare,dar umbrele fericirii inca fac parte din viata ei,sperand ca va mai avea ocazia sa rada ca atunci ,cu el...Lacrima i uda obrazul si si vede de drumul ei,pana la buze,ca apoi sa ajunga pe gatul ei dezgolit ...Inca o lacrima a parasit ochii ei tristi ce nu cu mult timp in urma emanau fericire ...
Erau doi romantici ce s au intalnit intamplator sau asa a vrut viata ,sa faca totul ca o intamplare...Ea era trista in perioada aceea ,suferise o deceptie,el plin de viata cu toate ca nici la el nu era roz...Probabil viata i l a scos in cale,pentru a uita si a lua o de la capat...O frumoasa prietenie se naste intre cei doi, si lunile curgeau asa de frumos ca nici nu stiau cand a trecut vremea ...Vorbeau mereu,isi spuneau totul,nu si ascundeau nimic...Ajunsesera chiar sa se joace pe net alta posibilitate neavand deocamdata ...Erau 2 romantici ,incurabili chiar,scriau impreuna poezii frumoase,un vers dupa altul,el un vers ea alt vers ,dand nastere astfel la poezii destul de frumoase, menite sa te faca sa uiti orice era rau pe lume...Cand erau ei doi luna,soarele,stelele si norii ,cerul tot dansa si canta..Pe pamant la fel,pasarelele,copacii,iarba,toate cantau si dansau miscandu si ramurile si tulpinile dupa vocea lor ce era precum o adiere suava de primavara,menita sa trezeasca totul la viata...
Animalutele si ele erau la fel de vesele,pline de viata,fara teama ...Natura era in armonie cu starea lor de euforie generala...Zambeau ei zambeau toate vietatile Terrei...
Timpul asa de repede trecea pentru cei doi romantici si sentimentele la fel,cresteau tot mai mult...Isi marturisesc intr o seara ceea ce simt si fluturasii sau golul din stomac crestea cu fieare cuvant ce l rosteau atunci cand exprimau ce simteau...Ea simtea ca fluturasii din stomac se faceau tot mai mari si se inmulteau cu fiecare vorba sau fiecare gest al lui,el la fel,simtea cum creste golul cand se gandea la mana ei pe fatza lui de copil ,la mangaierea ei numai pentru el...Ce sentiment frumos ii incerca...Visau mereu la ce avea sa fie intalnirea perfecta,imbratisarea calda a lui si a ei ,un sarut sincer si dulce...
Cum trecea timpul,se apropia ziua mult visata ,astfel ca emotiile nu intarziau sa apara...Momentul intalnirii lor este unul hazliu,nu stiu cum sa reactioneze...Ea cand il vede nu i vine sa creada si i spune cu zxambetul pe buze si inima batand atat de tare ca daca stingeai muzica o auzeai " oau esti aici ,nu pot sa cred ca ai venit"..El zambeste si se uita in ochii ei...Momentele ce au urmat au fost ca de vis,desprinse parca din visele lor cele mai frumoase...Imbratisare calda,sarut dulce si inocent,inimi la patrat,maini ce odata formau doua acum erau doar intr una ...Inimile lor bateau in acelasi ritm alert,natura se bucura alaturi de cei doi...A fost frumos totul,ca de vis,parca prea frumos si ireal,caci dupa ce au ramas iar singuri pe drumul lor,totul a devenit cenusiu,s a schimbat ...Pe fetzele lor se instala acum o umbra de tristete si o lacrima i uda acum obrazul ei ce acum ceva timp in urma era luminat de bucurie si fericire...Departarea doare tare,dar umbrele fericirii inca fac parte din viata ei,sperand ca va mai avea ocazia sa rada ca atunci ,cu el...Lacrima i uda obrazul si si vede de drumul ei,pana la buze,ca apoi sa ajunga pe gatul ei dezgolit ...Inca o lacrima a parasit ochii ei tristi ce nu cu mult timp in urma emanau fericire ...
Mda.. Eu nu inteleg de ce lucrurile care te fac cu adevarat fericit/a dureaza putin?..
ReplyDelete