Adolescentul copil...

Cu totii ne confruntam intr un moment al vietii cu anumite probleme pe care la vremea respectiva le consideram cele mai grele pentru noi si peste care cu greu trecem...
Cu ajutorul parintilor,profesorilor sau prietenilor putem trece mai usor peste...
Si eu ma consider o adolescenta cu probleme ,ca orice tanar,cu emotii si sentimete,trairi si impliniri...
Atingand pragul de 16 sau chiar 17 ani,unii adolescenti uita ca sunt in continuare doar nishte copii mai mari,cu probleme normale legate de scoala,familie sau chiar iubiri de copii...
Uita sa viseze cum faceau odata,sa guste viata,uita de inocenta lor...
Se adauga de asemenea problemele cu unii parinti ce nu i inteleg si incearca sa le impuna anumite reguli din dorinta de a i stapani,insa mai mult ii motiveaza pe adolescenti sa urmeze calea lor doar pentru a si impune in fata parintilor parerea lor si faptul ca se considera maturi...
Consider ca ar trebui sa existe o mai buna comunicare intre adolescenti si parinti,profesori,sa li se dea sfaturi,nu sa li se impuna anumite reguli...
Personal am o relatie foarte apropiata cu parintii mei prin simplul fapt ca atunci cand greseam sau aveam nevoie doar de un sfat ei erau alaturi de mine si ma invatau ce e bine si ce nu...
Toti copiii,adolescentii ar trebui sa fie ascultati cand au probleme,nu sa li se aduca acuze atunci cand gresesc ci sa li se dea sfaturi...
Ca o concluzie finala totul consta in comunicarea si intelegerea noastra,a adolescentilor copii...