Simti ca nu mai poti...Incerci sa tipi insa nu poti,parca ai fi prins intr un cosmar din care nu poti iesi...Te straduiesti sa gasesti luminita de la capatul tunelului insa nimic nu este cum ar trebui sa fie...Incerci sa faci sa fie totul perfect,asa cum ar trebui,sa nu mai faci greseli,sa nu mai ranesti si sa nu mai fii ranit insa nu ti iese,nu asa cum ai vrea tu de fapt...Pana la urma ajungi sa ranesti exact persoana care merita cel mai putin,persoana ce ti a fost alaturi neconditionat...Fara sa vrei ridici un zid intre tine si restul si nimic se pare ca nu poate sa l strapunga,sa l doboare pentru a ajunge la inima ta...Cauti zi de zi raspunsuri sincere,concrete,semne pt a sti pe ce drum sa o apuci insa intarzie sa apara,ramanand astfel doar cu speranta ca vor veni si astfel vei sti ce sa faci mai departe...Toata viata ta s a bazat pe speranta in mai bine,acum de ce nu ai continua sa speri???De ce te ai opri?
Poate pentru ca te ai saturat sa auzi ca pana la urma va fi soare si pe strada ta...Te ai saturat sa auzi lumea spunandu ti zi de zi"va fi bine nu inceta sa speri"...Pana cand insa?Pana cand vei continua sa speri ca se va schimba ceva???Esti satul de tot,esti constient ca pana la urma nu "va fi soare pe strada ta"cum ai tot auzit,ci va continua sa fie la fel de multa umbra ca si pana acum...
De ce ar fi altfel?Te ai nascut sa fii nefericit,ghinionist,cum sa rasara soarele pe strada cuiva caruia nu i este prevazut un soare?
Esti singur pe drum si asa vei ramane mereu...Te uiti cu nostalgie in urma si te vezi atunci,vezi fericirea din ochii tai,aia de moment ce ti a schimbat pentru o clipa viata si plangi...Scapi o lacrima pe obrazul rece caci tu stii cel mai bine ca acele clipe nu vor veni,si daca vor veni mai bine sa stea acolo unde sunt caci pentru o clipa de fericire ai suferit cat pentru zece,asa ca mai bine stai asa ca te ai invatat sa nu mai stii ce e aia iubirea,sa nu mai stii ce e aia bunatate sau chiar o imbrattisare sincera,in miez de noapte...Un prim sarut inocent,cu teama dat,inceput printr un joc de copii,o imbratisare tandra si sincera,inimile batand in acelasi ritm,astea nu vor mai veni,nu mai vrei pe de o parte,pentru ca iar vei varsa lacrimi amare adunate intr un ocean...
Privesti cu nostalgie la toate acele sentimente si momente unice si te intrebi:"de ce? de ce au disparut odata cu noaptea?De ce nu se face lumina mai repede???"
Noaptea persista in nebunia ei si nu pleaca,nu lasa loc luminii sa strapunga acel intuneric total...Insa ...Tu SPERI....
Poate pentru ca te ai saturat sa auzi ca pana la urma va fi soare si pe strada ta...Te ai saturat sa auzi lumea spunandu ti zi de zi"va fi bine nu inceta sa speri"...Pana cand insa?Pana cand vei continua sa speri ca se va schimba ceva???Esti satul de tot,esti constient ca pana la urma nu "va fi soare pe strada ta"cum ai tot auzit,ci va continua sa fie la fel de multa umbra ca si pana acum...
De ce ar fi altfel?Te ai nascut sa fii nefericit,ghinionist,cum sa rasara soarele pe strada cuiva caruia nu i este prevazut un soare?
Esti singur pe drum si asa vei ramane mereu...Te uiti cu nostalgie in urma si te vezi atunci,vezi fericirea din ochii tai,aia de moment ce ti a schimbat pentru o clipa viata si plangi...Scapi o lacrima pe obrazul rece caci tu stii cel mai bine ca acele clipe nu vor veni,si daca vor veni mai bine sa stea acolo unde sunt caci pentru o clipa de fericire ai suferit cat pentru zece,asa ca mai bine stai asa ca te ai invatat sa nu mai stii ce e aia iubirea,sa nu mai stii ce e aia bunatate sau chiar o imbrattisare sincera,in miez de noapte...Un prim sarut inocent,cu teama dat,inceput printr un joc de copii,o imbratisare tandra si sincera,inimile batand in acelasi ritm,astea nu vor mai veni,nu mai vrei pe de o parte,pentru ca iar vei varsa lacrimi amare adunate intr un ocean...
Privesti cu nostalgie la toate acele sentimente si momente unice si te intrebi:"de ce? de ce au disparut odata cu noaptea?De ce nu se face lumina mai repede???"
Noaptea persista in nebunia ei si nu pleaca,nu lasa loc luminii sa strapunga acel intuneric total...Insa ...Tu SPERI....
sa stii ca e bine sa speri, insa daca speri si nu si incerci sa iti schimbi viata in bine nu ajungi nicaieri. e ca si zicala aceea "Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista". tre sa si apuci fraiele vietii si sa le mani u in c directie vrei. stiu si eu cum e sa nu iti mearga nimic cum ai vrea. timp d 18 ani am avut parte doar d ghinioane si la 19 ani am crezut ca am aflat fericirea dar poate ca nu a fost sa fie caci c 1 an jumate iar am revenit la starea aceea. dar inca nu am pierdut speranta. sunt sigur ca soarele va veni si p la noi cat d curand;) . problema va fi daca ii vom deschide calea sau vom spune ca e inchis pt renovare:)). crede si ti se va implini orice vis, viseaza si nu lasa p nimeni sa t doboare p tine sau visurile tale. Ai grija d tine, pup!
ReplyDelete