I could really use a wish right now...

Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars
I could really use a wish right now (wish right now, wish right now)
Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars
I could really use a wish right now (wish right now, wish right now)
There comes a time where you fade to the blackness
And when you're staring at that phone in your lap
And you hoping but them people never call you back
But that's just how the story unfolds
You get another hand soon after you fold
And when your plans unravel
And they sayin' what would you wish for
If you had one chance
So airplane airplane sorry I'm late
I'm on my way so don't close that gate
If I don't make that then I'll switch my flight
And I'll be right back at it by the end of the night

Reclamatie impotriva PretBomba.ro

Articol preluat de pe blogul lui neydamn ......


Mai intai de toate imi cer scuze ca am indemnat sa intrati pe acest site. Am castigat ceva am primit, si apoi ceva nu a mai mers. Probleme la plata cu cardul. Chiar daca vroiam sa achit cu cardul nu puteam. Imi dadea o eroare gen, contul era invalid ceva de genul. Am incercat sa aflu care e problema, trimitand mail la PretBomba si nimic. Dupa mai mult de 10 mail-uri trimise nici un raspuns. Am incercat sa-i contactez si telefonic si nimic. Am incercat si pe Twitter si nimic. Am incercat si pe Facebook si iar nimic. Le-am trimis un mail, in care le-am zis ca daca nu primesc un raspuns, atunci ma voi simti pagubit si voi recurge la OPC. Tot nici un raspuns. Asa ca, ca masura de precautie pentru restul care vor sa se inscrie in site-uri de licitatie de acest fel, ii indemn sa citeasca acest articol.


Nu va inscrieti pe nici un astfel de site!!!!! Sunt Tzepe, si scopul lor este sa fraiereasca! Nu va recomand sa faceti asta ! De asemenea am sa-i rog pe toti care au blog sa scrie despre acest lucru ca mai multi cititori sa ia aminte despre aceasta scamatorie !


Cat pentru cei pagubiti v-as recomanda sa faceti ce am facut si eu ! Si anume trimiteti o reclamatie la OPC. O puteti face prin mail iar mai multe detalii puteti citii aici : http://www.anpc.gov.ro/anpc/index.php?option=com_content&view=section&layout=blog&id=8&Itemid=54


Stiu ca o sa sariti cu gura pe mine, dar imi cer iertare, am picat si eu in plasa. Imi cer scuze!

Degeaba...

Ce inseamna sa tii la o persoana???Sa fii mereu in ceafa ei sa i sufli ,sa fii mereu in sufletul rrspectivului si sa nu i dai libertate pentru absolut nimic????Sa vrei sa fii non stop in preajma acelei persoane si sa o controlezi cum stii mai bine,fara sa ti pese ca probabil se simte sufocata???
Nu...Asta nu inseamna nimic,este doar o obsesie,nicidecum iubire sau cel putin sentimente de afectiune....
Totul are o limita si fiecare dintre noi se simte la un moment dat sufocat sau nu de anumite persoane...Daca tii la cineva cu adevarat si ti pasa,nu gresesti de n ori si nu aceleasi greseli la infinit...Te saturi sa tot spui"äi gresit aici nu trebuie sa faci asa..."...Te saturi pana la urma...Sa tii la cineva inseamna sa te gandesti la acea persoana,sa stii limbajul corpului,sa ghicesti ce vrea si ce nu,practic sa i citesti gandurile...Daca faci o greseala si vii cu placa "nu m am gandit"sa fii sigur ca acel cineva nu va suporta la infinit lipsa de interes ce o mnifesti fata de el/ea...Nimeni nu suporta asa ceva mult timp...Ai reactii de copil???Te crezi matur si totusi gresesti si gandesti ca un copil???Grow up!!!Trebuie sa stii cand sa fii copil si cand sa gandesti cat de cat matur...
Unii insa nu stiu sa faca asta,desi se dau maturi...Cei mai multi au degeaba anii pe care i au,ca nu sunt in stare sa recunoasca un simplu gest pe care l faci,daca ti convine sau nu ceva...
Faci greseli la infinit,aceleasi greseli,da o n colo de treaba ori esti prost ori faci intentionat...
Din pacate toti am uitat ce inseamna sa iubesti cu adevarat,sa i lasi libertate acelei persoane dar sa stii sa o si tii langa tine....De smiorcaieli sunt satula pana peste cap...Cred k toti suntem....
Rabzi,rabzi de doua ori,de trei ori,dar pana cand???Sa vezi acelasi tip de copil care nu se mai maturizeaza incepe sa te plictiseasca..."Vai dar nu m am gandit imi pare rau,nu se va mai intampla"(pana data aviatoare nu?)...
E greu sa te maturizezi,stiu asta,insa la un moment dat anumite greseli ce nu corespund varstei nu se iarta....Si eu sunt copil dar stiu si cand sa fiu matura,sa gandesc conform varstei...Altii insa nu stiu...Se gandesc ca daca au gresit si si cer scuze rezolva totul si pot face aceleasi greseli la infinit ca tot scapa ...Nu i asa...
Asuma ti faptele mereu,fara teama...
Cel mai important: gandeste te ca daca tii la cineva si un simplu gest de a i spune "hai sa mergem la draq (doar un exemplu) ca tot mergem toti ,nu are rost sa ramai " conteaza ptnoi toti,cu toate ca nu sunt implicate sentimente...Daca vrei sa cuceresti pe cineva,trebuie sa i arati ca te gandesti la el/ea,ca nu e de umplutura doar, sa l/o sufoci degeaba...
Dar probabil gandirea in profunzime nu e punctul forte al unora cu minte de copii,imaturi...
Grow up people,incercati sa reveniti pe pamant din cand in cand...Regretele pot fi tardite si timpul nu se intoarce pentru nimeni...

Stay in my memory....

stay in my memory
you can hide out there
dont take all my thoughts today
so i can start to begin again
so stay in my memory
you can hide out there
dont take all my thoughts today
so i cant start to begin again

so i dont wanna be left with all this
I plan to be there right by your side
oh it seems like this could be
just a dream with you and me
and you and i we had the stars
and you and i we had the stars
that you left over and over again
and you and i we had the stars
and you and i we had the stars

Asa a fost sa fie...

Emotii mari...Nu credea ca va veni ziua cand se va vedea asa...Alb imaculat,pur...O stare de euforie o cuprinde caci timpul nu a fost prea bland cu ea...Acum insa se pare ca si a gasit timp si pentru ea...Era feiricta in sfarsit...Era asa cum isi dorea...Era rochia perfecta,ii venea minunat,albul acela imaculat nu se putea compara cu nimic...I se potrivea perfect...Nici daca o alegea singura nu i venea asa de bine...
Era rochia mult visata de ea ,si acum era momentul,o purta...Parca nu i venea sa o mai dea jos, ar fi dormit imbracata cu ea...Dar trebuia sa renunte la ea caci altfel nu se putea...Pana atunci se gandea"lasa k o mai tin ,prea mult imi place si mi vine asa de bine,nu credeam ca e atat de frumos sa fii toata in alb..."
Se uita in oglinda,se plimba,piruete peste piruete,zambete,ras de copil nevinovat...
Se uita la mama ei in semn de aprobare si aceasta ii confirma faptul ca este potrivita ei,o caracteriza...Se simtea mandra ca i a ales o asa de frumoasa si o lacrima ii uda obrazul uscat de timpul cel hain ce nu iarta pe nimeni ,fie el copil sau adult...
o intreaba mirata"mami de ce plangi?ar trebui sa fii fericita ,e ziua cea mare,e ziua cand sunt toata in alb,intr un final visul mi s a indeplinit,port rochia perfecta si alaturi imi va fi baiatul visurilor mele "...
Auzind acestea incearca sa se abtina si si sterge lacrima...Vazand o in starea aceea de melancolie,o usoara tristete i se aseaza pe chip si ei...E fericita ,bucuroasa de tot ce se intampla,insa mama ei pe scaunul acela gol parca nu i dadea pace...O lacrima izvoraste involuntar pe obrazul ei rosiatic ,reusind sa i faca ochii ei mari mai mari decat erau,in semn ca nici ea nu se astepta la asta...Se sterge usor,isi spune ei insasi "totul va fi bine" si se intoarce spre el....
Parea usor trist,ochii lui erau rosii ca si cand plansese mult,la fel ca ai mamei...Nu mai intelege nimic,credea ca si pentru el va fi ceva minunat,o zi perfecta din toate punctele de vedere,insa,el nu arata pe chipul lui nici un gram de fericire...Se intristeaza mai rau,insa incearca sa nu bage in seama,"probabil emotiile" isi spune ea...
Lipsea ceva..."aa da buchetul meu ,era sa uit de el,insa pe care sa l aleg???Ce decizie grea am d efacut,toate sunt frumoase...Dar...De ce sunt asa de mari???Si ce scrie pe ele?parca nu se scria nimic pe ele..."
Se uita mirata si ia unul in mana si citeste...Nu i vine sa creada,si scapa florile din mana ,ramanand nemiscata...Incremenise la vederea buchetului pe care scria ceva..."Nu se poate,nu poate fi adevarat...Nu!!! de ce?de ce tocmai acum???"...
Timpul a fost hain si acum...Totul incepea sa aiba sens....Pleaca din incaperea aceea imbracata in alb,cu lacrimile pe fata ei siroaie ,fara urma de zambet...Lasa in urma tot ce i era drag,si mai ales pe cel ce l asteptase sa i fie alaturi si sa spuna "DA"...Nu va mai putea sa se intample asta acum,stia sigur....
Indepartandu se incet,parca plutea,lasa in urma ei nu rasete,ci doar lacrimi amare,lacrimi de durere...
Intoarce privirea si se vede pe ea insasi in alb,intr o incapere singuratica,trista,scaldata in lacrimi si deznadejde,si pe el langa ea ,iar mama ei pe un scaun ce inspira durere...
Acum intelege totul mai bine,stie de ce erau tristi...
Ii da un ultim sarut ,si pleaca trista ,intr o lumina ca rochia ei alba,care din pacate nu a reusit sa o poarte intr o atmosfera plina de veselie...
Ochii ei plini de lacrimi ,ce i invadasera obrajii si gatul dezgolit,se uita pentru ultima data in urma ,tristi,unde lasa totul ,si isi spune "Asa a fost sa fie"...
Apoi pleaca si se pierde in claritatea ce numai prin ochii mintii ai putea o vedea...

Inside Your Eyes...

Pe aripile vantului...

Vazduh...Nimic in jur decat norisori pufosi ce si lasau putin din mister pe aripile tale atunci cand ii atingeai din greseala sau treceai direct prin ei in nebunia ta ...
Te uiti de sus si totul e asa de micutz si parca lipsit de aparare...Iti indrepti privirile in dreapta ta si realizezi ca aceste mici furnici suunt de fapt membrii familiei tale si toti prietenii tai...Erau toti stransi intr un punct comun si pareau tristi...Oare ce fac acolo???
Parasesti norisorul tau si te duci pe altul ,experimentezi ceva nou,esti fericita caci datorita aripilor albe si mari poti sta pe cerul senin cat vrei tu si poti admira lumea de sus...
PAsarele ce alta data pareau atat de mici cand te uitai de jos la ele acum sunt parca la fel de mari ca si tine caci acum esti langa ele si zbori aripa la aripa cu ele...Ce priveliste minunata...Te ascunzi dupa un norisor,apoi dupa altul,te joci cu ele si simti ca intr adevar expresia "iti da aripi" este atat de adevarata cand le ai tu si le poti folosi...Insa aici nu iubirea ii daduse aripile acestea alb imaculat ce o purtau in vazduh ci o alta intampalre...
Parca nu se mai satura sa strice norii albi si sa le faca tot felul de forme mai ciudate unele decat altele...Totul este alb in jurul ei , e fericita,simte ca pentru prima data in viata ei are ceva frumos in viata ei care pana in acel moment nu fusese prea alb...
Albul acesta curat ii dadea o stare de euforie,de parca nimic rau nu o mai putea atinge nici cat sa ajunga la aripi...
Dar totusi e ceva ce nu se leaga....De ce simte euforia dar in acelasi timp o melancolie usoara? Ce s a intamplat???
Dintr o data ,in nebunia de moment,in fericirea amestecata cu tristete ochii ii fug iar jos,la pamantul umil ce parca i statea la picioare...
Se apropie de pamantul rece si simte o urma de tristete pe chipurile celor dragi ei...
De ce ei sunt asa daca ea e fericita???Are ce si a dorit mereu ,ar trebui sa stie asta...
Se apropie de ei usor,ascunzandu si aripile si le vorbeste...Nimic ....PArca nici nu auzeau ce vorbea cu ei,parca nici nu era acolo...Se uita cu atentie si erau toti dragi ei,prieteni ,familie,rude toti erau acolo si se uitau la ceva...Multimea nu i permitea sa vada la ce anume se uita ,si incearca sa se strecoare...Isi cere scuze sa i se faca loc dar...de ce nu i raspundeau?Parca erau in transa...
Reuseste intr un final sa ajunga si o vede pe mama ei cu papitoiul ei preferat in brate ,plangand,asezandu l pe pamant...
O lacrima ii izvoraste discret,caci lacrimile mamei au facut o sa si piarda zambetul de pe buze...
Incearca sa o imbratiseze,dar parca era o fantoma doar...In acel moment se uita mai bine si vede ...Era ea ,era poza ei si anul nasterii ei ...Nu i venea sa creada si lacrimile curg siroaie pe fata ei alba ca si aripile ascunse ...Desi nu putea sa se faca simtita,o imbratiseaza pe mama ei si aceasta tresare...O simtise langa ea,ii simtise durerea ca i a lasat asa deveme pe ei toti ,pe ea,si se uita in jur sa o zareasca...
Ii sopteste la ureche "mami,sunt bine,nu mai plange,mereu voi fi cu tine..." apoi se ridica si si ia zborul ,lasand in urma ei multimea ce era adunata in fata unui mormant rece ,in fata unei pietre ce scria numele ei pe ea...Piatra va sta mereu acolo,singuratica,fara stapan,insa ea va dainui mereu in inimile lor ,fiind cu ei mereu,si nu singura la fel ca si piatra aceea cu numele ei....
Mama a simtit o acolo si brusc,si a ridicat privirea spre cerul senin si a zambit,facand cu mana ,in semn de ramas-bun...Isi sterge lacrima si se ridica ...
Ea se indeparta tot mai mult de ei, tot mai mult ajungand la norisorii ei ,de unde putea vedea tot...
Acum veghea asupra lor...