Zilele treceau una cate una...Niciun semn ...Tristetea isi pune amprenta pe sufletul ei udat de lacrimi ...Se uita la telefon aproape din minut in minut ,insa,nimic ...O lacrima discreta ii uda obrazul si se duce pe gat in jos...Se sterge usor si si spune:"O sa fie bine,va suna.."....
Mai trecu o zi si,nimic...Deja lacrima aceea aduce cu ea inca una si inca una pana se tranforma in lacrimi de ploaie...
Nu intelegea de ce e asa,de ce trebuie iar sa sufere,de ce tot ea?...
Avusese o perioada mai urata ,o perioada in care nu si explica de ce nu e linistita....Poate perioada aceea de intrebari si nelinisti si a pus amprenta si de aceea ...de aceea nu avea nicio veste...Noptile erau interminabile ,udate de lacrimi si alimentate de durerea din suflet,o durere parca prea mare sa mai poate sa faca ceva....
Zilele curgeau precum nisipul din clepsidra ,adunandu se 7 la numar...
LAcrimile ,suferinta ei din perioada aia nefasta ,durerea din suflet,au determinat o sa sune sa puna capat...
Ia telefonul si suna...Raspunde o voce cunoscuta ,dar rece...Nu stie ce sa mai faca...Este in stare doar sa i spuna ca vrea sa vorbeasca...
Momentul intalnirii se produce intr un loc neutru,dar frumos si verde,cu flori multe,pasari ,copacei si animalutze frumoase si jucause...Daca nu era prezenta suferinta si tristetea acest tablou ar fi fost unul de vis,ireal ,intr un cadru perfect...Frunzele inca verzi,apa inca numai buna de scaldat,florile inca aveau al lor parfum imbietor,totul era mirific,numai sufletul ei nu si gasea alinarea...
Nu stie cum sa reactioneze,desi era cald afara,simtea raceala din partea lui...simtea ca ceva se va schimba radical in viata ei,si se temea...
Inevitabilul s a produs...In cele din urma a aflat sentimentele reale si s a abtinut sa nu planga...Isi tinea in suflet durerea sa nu vada el cat sufera..In cele din urma a ales calea mai usoara...L a imbratisat pentru ultima data cu dor si tristete si i a soptit ceva la ureche,tinandu si lacrimile in suflet ,acolo incuiate ,sa nu cumva sa strice peisajul mirific ce i insotea...
In secunda urmatoare,o lacrima isi face aparitia pe obrazul lui ,apoi inca una...Vazandu l ,il ia in brate si i spune sa nu mai planga,va fi bine,moment in care lacrimile ei parca sparg zavorul pus de ea si dau buzna pe usa ,facandu si aparitia pe fata ei ce afisa un zambet fortat,pentru a nu da de inteles ce simte cu adevarat...
Se imbratisau si plangeau ca doi copii,plangeau sincer,caci asta avea sa fie ultima imbratisare...Stau asa pretz d cateva minute bune,imbratisati si plang...Era greu ,dar asa avea sa fie,nu era nimic de facut...In cazul acesta sentimentele erau de o parte puternice,cealalta parte a ales sa nu mai lupte,sa dea uitarii totul...
Acum parca si peisajul acela din cadru ideal nu mai era cum era,caci acum lacrimile l au udat si parca plange cu ei ,parca sufera alaturi de ea...
Ii saruta buzele pentru ultima data,cu pasiune,si pleaca...Pleaca cu lacrimi in ochi si tristete mare,caci acela avea sa fie ultimul sarut ,ultima imbratisare...O lasa acolo plangand ,in ploaia ce incepuse intre timp...Parca si cerul cerul plangea odata cu ei,luna parca nu mai zambea deloc ,se vedea parca fatza ei trista si mohorata,in concordanta cu starea ei...
Se uita la ea pentru ultima data,cu lacrimi in ochi,apoi se intoarce si pleaca...
Ramane acolo ,cade in genunchi si plange,plange caci acum nimeni si nimic nu mai poate schimba ceva...Stelele incercau sa o inveseleasca,sa o faca sa rada,insa...nu aveau cum....plangea din tot sufletul...
Plansesera ca nishte copii ,insa asta era finalul lor,sfarsitul povestii ...
Intr un final se ridica ,isi sterge ochii inlacrimati si rosii de atata plans, si zambeste,caci amintirile frumoase vor ramane mereu in mintea ei,in sufletul ei,si nu vrea sa le ude de lacrimi acum,sa le strice ...
Le pastreaza intr un colt de suflet ,numai de ea stiut...a ales calea zambetului pentru a nu altera amintirile frumoase ce i umpleau inima de fericire...Chiar daca suferea enorm,nu a lasat nimic din ce s a intamplat in seara aceea sa i strice amintirile....doar ale lor....
Acum pornea iar pe un alt drum,singura ,dar cu fruntea sus si un zambet pe fata...
No comments:
Post a Comment