Comoara de la capatul cararii...

Seara se lasa incet peste orasul singuratic si slab luminat...
Un felinar palpaia incetisor semn ca se va stinge in curand...Era o seara de vara,calduroasa...Se plimba pe strazile aproape pustii fara sa se uite in jurul ei...Ochii ei luminati de felinare pareau 2 smaralde...
Mintea i fugea in trecut,sau poate viitor ,nici ea nu stie ce i se arata in fatza...Este ceva nesigur,insa placut si plin de siguranta...
Mergea usor,parca plutea pe strazile orasului adormit de muzica suava a greierasilor ce acompaniau duios luna si stelele ce vegheau asupra tuturor cu grija unei mame...
Apa din fantanite nu se lasa nici ea mai prejos si canta incet melodii romantice in ton cu atmosfera ...
Este placut surprinsa de acest spectacol mirific si de acest tablou inimaginabil de frumos ce o acompaniau la tot pasul facandu i seara mai faina ...Zambeste cum doar ea stie sa o faca,si ochii precum smaraldul capata o stralucire minunata...
Se aseaza pe o bancuta doar ea cu gandurile ei si muzica lor...
Priveste in gol,parca prin copacii din fata ei,prin tot ce se arata inaintea ei,tot ce forma acel tablou iesit din tipare...I se arata inainte o carare simpla,draguta insa cu o stralucire de cristal...Se ridica si paseste pe acea carare,nestiind unde o duce...
Nu i este teama ,stie ca la capatul cararii de cristal va gasi probabil ceva minunat,o comoara...Stie ca nimic nu o mai poate face sa sufere ,lacrimile ei secand precum raul a secat daca ploaia nu l a vizitat de ceva vreme...In dreapta ei searata maret un castel de smarald,cu multe pietre pretioase,argati,cai din cei mai frumosi,totul doar pentru ea...Insa parca ceva lipseste,nu e pentru ea,nu si doreste asa ceva...Merge mai departe pe carare si vede in stanga ei un cufar plin cu aur si pietre pretioase,o lampa fermecata,ceea ce cred ca toti ne am dori,un duh sa ne indeplineasca toate dorintele,insa nu,ea merge mi departe,ceva lipseste si de aici,nu e ce si doreste...Acestea sunt bogatii cum numai in vise poti avea si erau puse la dispozitia ei ,insa ea merge mai departe,niic nu se opreste macar...
Cum mergea ea pe carare,vede un raulet ce inainta discret spre o tinta...
Urmareste cursul lui ,neuitandu se in urma ei ...
Un sentiment aparte o insotea in aceasta calatorie fara sa stie exact unde se va termina drumul...
Vede copaci de arama,frunze de aur,luna si stelele de pe cer aveau fetze ce i zambeau ,semn ca nu e undeva unde cineva i ar face rau,sin contra e pe un drum sigur,iar apa de cristal murmura usor sa o urmeze fara teama...
Se apropie de finalul calatoriei si observa ca rauletul era cam agitat...Merge ce merge apoi dintr o data acesta se opreste ca ntr un baraj si de acolo nu mai pleaca...Se uita mirata,cu ochii mari ca nu intelege de ce ,deoarece nu era niciun baraj vizibil care sa a de inteles acest fenomen ...Totul era magic,iesit din tipare...
Se apropie de ea discret un iepuras si i face semn sa l urmeze...Duios acesta merge frumos inaintea ei si ea il urmeaza...Ii place aceasta calatorie,e magica...Desi nu stia unde va ajunge ea inainta si l urma pe iepuras...Ajung la capatul drumului,un drum destul de lung,insa deloc obositor,un drum ce a dezvaluit multe frumuseti naturale,ce numai in vise ai sansa sa le vezi...Iepurasul ii spune ca pana aici a condus o el,de aici incolo e randul ei sa mearga mai departe,caci nu mai e mult si ajunge la ce si a dorit cel mai mult pe lume sa aiba...
Inima i tresare si pulsul o ia razna...Toata viata si a dorit un singur lucru si nu l a avut pana poate acum ,cand avea sa ajunga la final...LAcrimile ei de pana acum se oprisera brusc,ca intr un baraj ce nu le mai dadea voie sa iasa la suprafata pentru ca nu mai aveau de ce,nu mai era loc de suferinta ci doar de bucurie...
Cum inaintea ea discret se apropia de capat...
Inchide ochii si se ghideaza dupa simturile ei...Se opreste si deschide ochii...O lacrima ii cade pe obraz ,insa era una de fericire nicidecum de tristete...Nu i venea sa creada ce vede...
Tot ce vazuse pana acum nici nu i atrasese atentia,niic macar privirea sa o intoarca de curiozitate ca acum...Era nemiscata si zambea,era fericita...
Inaintea ei se arata ceva ce nu egala cu nimic toate averile din lume oricat de frumoase ar fi...Pentru ea nimic nu conta doar ce se arata inaintea ei acum cu zambetul lui de copil si cu bratele intinse spre ea,semn ca asteapta o imbratisare...Nici nu mai sta pe ganduri si fuge la el in brate,unde mereu s a simtit in siguranta si se saruta precum doi indragostiti ce gusta pentru prima data din fructul pasiunii si al iubirii...In momentul acela artificii de cristal ,smaralde luminau cerul senin ,reflectandu se in ochii lor ce urmareau acum acest spectacol doar pentru ei...Mereu imbratisati si uitandu se unul in ochii celuilalt se vedea clar cata fericire pluteste in aer si in inimile lor regasite acum dupa mult timp...Inchide ochii si se afunda n bratele lui puternice ce i ofereau siguranta de care avea nevoie atat de mult...
Insa cand deschide ochii se regaseste pe bancuta din orasul singuratic si slab luminat ,dar cu o stare de fericire in suflet...Acum stie ca daca nu incetezi sa speri pana la urma totul va fi bine ,cu un final fericit...Zambeste pentru ca si pentru o clipa a avut parte de el,de imbratisarea lui,de sarutul lui si l a putut privi in ochii lui calzi si senini precum cerul fara nori in plina zi de vara...

Uneori pe drumul vietii talr ti se pot arata multe frumuseti,multe bogatii insa ceea ce pentru tine conteaza este ca la capatul drumului sa gasesti ce ti ai dorit mereu,nu bogatii imense,ci iubire,o iubire mare ce nu este egalata de nicio comoara...Comoara cea mai de pretz in lume este iubirea,pe ea nimic nu o poate trage inapoi,nu i scade valoarea...Avand aceste ganduri in minte si imaginea cu el ce parea atat de reala,se ridica si pleaca mai departe ,cu zambetul pe fatza si cu inima plina de speranta...