Raza de lumina...

Era seara...o seara placuta de toamna,cu un vant ce adia usor,placut...se facea simtita si luna ,impreuna cu stelele nelipsite de pe bolta cereasca.zici k se adunasera pentru o sarbatoare ...totul era frumos si placut in jur,nimic sa strice acest cadru feeric.statea cu capul pe geam si contempla acest minunat tablou.totul in jur disparea cu cat se uita mai mult la dansul lor fara griji.ii suna telefonul si se trezeste din visarea ei...raspunde si o voce calmanta ii da iar starea aceea de visare continua...nu mai stia de era vis sau realitate...se vede cu el dansand frumos,imbratisati,doar ei 2 si muzica aceea lina,ce canta parca numai pentru ei doi...erau fericiti , dansul ii completa...mainile lor erau acum una singura ,trupurile lor se miscau in ritmul muzicii in acelasi timp...era ca si cum doar o persoana dansa ,nu doua...trec cateva melodii si ies afara sa ia o gura de aer...luna pe cer le zambea...stelele la fel...se imbratiseaza suav,el ii ia fatza ei in palma lui protectoare,o imbratiseaza,ii sopteste la ureche ceva,apoi buzele lor se unesc intr un sarut plin de iubire si pasiune si o lacrima isi face loc pe obrazul ei lin...era lacrima durerii,tristetii,caci simtea ca ceva avea sa se intample,ceva de care se temea de mult timp...deodata,ceva se intampla...se trezesc despartiti din imbratisarea lor suava ...nu si explica de ce nu pot ajunge unul la celalalt...erau departe si totusi apoape.strigau amandoi dar nimik...se indepartau tot mai mult ca si cand cineva ii tragea in directii diferite...nu se pot lupta cu mana aceasta invizibila ce incearca sa i desparta,caci e prea puternica...iubirea lor e si ea puternica insa nu ca puterea aceea ce se incapatzaneaza sa i desparta...e puterea destinului ce intervine si in cele din urma reuseste ce si a propus,cei doi nu se mai pot vedea,sunt departe unul de celalalt...nici vocile nu si le mai aud...deodata se loveste d ceva si se uita n jur...era camera ei ,negura bezna,nici macar lampa de noapte nu mai lumina,era stinsa...se uita mirata in jur,un pic speriata,nu intelege ce s a intamplat...nu stie de viseaza sau e realitatea cruda...oare ce s a intamplat?nu si da seama...probabil s a lovit de perete si acum e rodul imaginatiei ei cauzata de lovitura...dar daca ce era inainte era vis si asta realitate?incearca sa puna capul pe perna sa vada ce se intampla...nimik,tot in camera ei era,inconjurata de peretii reci si goi,un tablou ce nu i inspira nimic,decat teama si tristete....incepe sa planga si sa se gandeasca de ce a fost asa??? de ce s a trezit brusc si el nu mai era cu ea,in dansul lor plin de lumina,cu muzica aceea dulce si suava numai pentru ei,si acum e doar camera goala ,rece si intunecata...deodata intoarce privirea spre geam si vede luna zambindu i...se bucura enorm caci era singura pata de lumina ce o vedea in intunericul acela ...se indreapta spre geam ,si intinde mana sa atinga luna...deodata o lumina puternica ii acopera fatza si o invaluie intr o lumina alba ,calda ,frumoasa....deschide ochii si se vede inconjurata de toti cei dragi ei,care o imbratisau cu foc si cu lacrimi de fericire.....nu mai intelegea nik...nu stia de viseaza sau e real...intoarce privirea si vede...atunci realizeaza ,dupa cum o imbratisau si cum plangeau,ca acum intr adevar s a trezit ...ceea ce vazuse ea era aparatul ce o tinuse in viata timp de 5 ani...acum se va putea bucura de zilele cu soare,de noptile cu luna ,fara sa se teama k dak va inchide ochii vreodata toate acestea vor disparea iar si se va trezi din nou singura in intuneric total...