Pe alt drum...

Probleme,ganduri care mai de care mai ciudate,gesturi ,asta era in sufletul ei acum,nu mai stia cum sa treaca mai departe...e greu cand te gandesti ca esti tanar si problemele sunt gramada pe tine,nu mai stii ce sa faci sa fie bine,toti sunt d parere k esti ratat,ca ti ai ratat viata,si ca daca mai continui asa nu va fi mare lucru de capul tau...mai rau este cand cei pe care i crezi langa tine nu sunt ,si te lovesti de realitatea cruda:nici ei nu au incredere in tine...atunci ce sa mai faci?pe unde s o mai apuci? toate drumurile par inchise pentru tine ,nimic nu are sens in viata ta de rahat acum...certuri peste certuri,lacrimi varsate , tzipete de tristete si durere ,totul e acum la ordinea zilei pentru ea,mai trebuie doar sa se obisnuiasca ...cu toate ca esti in cautarea unei solutii,ceva de moment,nu gasesti si singura solutie in capul tau pare unica scapare de tot...isi pune ghiozdanul in spate, mp 4 ul in buzunar,castile in urechi,muzica la maxim exact cum ii place,tenisii ei rupti de atata mers pe jos,si pleaca unde apuca,unde o duc picioarele...vrea sa lase totul in urma,sa plece departe de tot si de toate,sa lase in urma ei tristetea si lacrimile , certurile,amintirile urate ,si sa ia doar amintirile frumoase cu ea,pe care le tzine intr un coltisor al sufletului,ascunse bine,si stiute doar de ea....umbla pe strada aiurea,cu capul in nori,este absenta,nu vede nimik in jur,e practic singura pe lume,nu mai e nimeni cu ea...ochii ei par sa caute ceva anume,dar de fapt ei sunt pierduti in departarea ce se anunta in fata ei ca un ocean fara sfarsit...trece pe langa locuri ce i starnesc amintirile frumoase si asta e tot ce mai are viata acum pentru ea,caci restul e gol,nu e nimeni in jur,decat ea si gandurile ei...trece mai departe si gaseste o banca...se aseaza instinctiv pe ea si sta ...se uita inainte si nu vede nimik,in fata ei e doar oceanul acela fara margini si oricat ar incerca sa vada ce e la celalalt capat nu se vede nimic....resemnata intoarce privirea si vede muntii maiestuosi care sarutau parca cerul ...un zambet ii apare acum pe fata ei trista si plina de lacrimi , si se gandeste pentru prima data la acei munti ca la un baiat ce saruta iubita cu pasiune arzatoare ,ca soarele ce incalzea pamantul in aceea zi...ceasul bate ora 13 si parca ceva o face sa se uite la el si sa si dea seama ca timpul nu a stat pe loc ,ci doar ea a ramas intr o visare continua ,una in care totul era pentru ea si nu exista durere si tristete...ii revin in minte iar durerea,certurile zilnice,neincrederea celor pe care i credea de partea ei in puterile ei de a realiza ceva si o lacrima ii incearca iar obrazul....se ridica si pleaca mai departe.unde ?nici ea nu stie....inaintea ei se arata o lume noua,cum isi dorea ea,una in care e si ea un pion important ...starea ei continua pe aceeasi lungime de unda,nimic schimbat...aceeasi stare o incearca acum ,dar ei nu i mai pasa ...cauta solutia problemelor,nu stie pe unde s o apuce,singura solutie fiind atunci o noua viata,in alta lume,in lumea ei,in visul ei....visa cu ochii deschisi,si cei care o vedeau,citeau tristetea in ochii ei...un ultim gest vrea sa l faca,sa uite de tot si sa plece cat mai departe,sa lase in urma ei totul,caci simte deja cum apasa pe umerii ei o durere prea mare careia nu i mai poate face fata...in ultimul moment,cand deja in visarea ei continua pusese la cale detalii,un sunet o trezeste din visarea ei,era telefonul ,o prietena buna isi facea griji pt ea pt k de ceva timp nu mai daduse niciun semn de viata ,se rupsese de tot , si i aminteste k are pentru ce continua si pentru ce trai in lumea asta cruda , cu toate k acum poate nimic nu pare sa mai aiba vreo solutie....