Stau cu capul rezemat de fereastra mea si privesc...cu gandul departe si pierduta n zare,ridic privirea ...surprind pentru un moment picaturile de ploaie ce se lovesc de pamant si parca pier intr o cadere libera de la o distanta mare...o alta picatura isi gaseste finalul in geamul meu exact sub privirile mele pierdute n orizont si apoi realizez ...Ploua de ceva timp,lumea alearga dintr o parte in alta sa se adaposteasca ....totul e cenusiu si rece,parca ar descrie starea mea de spirit ...o vreme in concordanta cu trairile mele ,tristete si lacrimi care inunda tot ,parca ar ploua in sufletul meu de foarte multi ani,si nu se mai opreste ploaia..gandul imi zboara la ploaia de afara si ma vad in mijlocul ei ,singura,oamenii au disparut, masini,tot,numai eu in mijlocul ploii,parca asteptand sa fiu sarutata si imbratisata de picaturile de ploaie reci ...lacrimi multe in interior ,afara insa zambete si veselie....asta sa nu stie nimeni starea adevarata prin care trec in aceste momente....de ce e asa greu sa fiu EU? dc nu e usor si la mine,dc totul se reduce la cateva clipe de fericire, apoi soarele de pe strada mea pleaca si vin iar norii cenusii,ploaia??? azi un vis de al meu s a naruit,si asta pentru k nu mi l permit ... mi am permis sa visez prea mult si azi am cazut parca dintre nori direct pe pamantul ud si rece ,in mijlocul unei intersectii,doar eu,fara altceva sau altcineva in jurul meu,doar eu si picaturile acelea reci... o prietena spunea ca dupa un moment de bucurie urmeaza unul de tristete si invers insa la mine numai nori negri si ploaie au fost....imi doream asa mult ceva si azi mi s a naruit totul,iar e negru si trist....Lacrimi de tristete imi incearca acum ochii odata luminati ...sunt trista ,amarata si plouata k nici vremea de afara nu tzine cu mine....nimik nu e cu mine,totul e impotriva mea....pana cand oare?pana cand vor sta norii negri si tristi in viata mea?cred ca pentru totdeauna,caci am un contract cu ei pe viata si nu l pot anula...dintr o data ma trezesc din visarea mea si ma gasesc cu capul pe geamul camerei mele,in bataia picaturilor care parca nu se mai opresc decat in geamul meu si nu mai au timp sa ajunga pe pamantul ce le cheama cu ardoare la el...imi spun : "ce frumos cade ploaia pe geamul meu " si continui sa visez ...
O toamna frumoasa iti doresc!
ReplyDeletesis... cum ti-am mai spus.. dupa un moment de tristete vine unul de bucurie si invers... si tot asa.. asta e cursul vietii.. nu ai ce sa faci... toti trecem prin asa ceva.. stau si ma gandesc.. ne dorim atat de mult BINELE incat de multe ori nu avem parte de el.. vei trece peste treptele astea nasoale din viata ta, o sa vezi! TOT RAUL SPRE BINE, pooop
ReplyDeletehmm...inca astept subiectul ala "mare" cu care sa ma contrez cu tine...dar...fie ma multumesc cu cateva picaturi de ploaie:so...observ ca ploaia de azi te-a intristat,impreuna cu situatia si momentul,mai mult decat era cazul...nush...mie mi place ploaia....e dementiala senzatia de ploaie marunta care te pupa pe toata fatza,tu mergand cu pasi usor grabiti,cu castile in urechi ascultand o muzica care te motiveaza mai mult decat orice in momentul ala....si fara sa ti pese de intenistatea lacrimilor care nu sunt ale tale si totusi se gasesc pe obrajii tai:)
ReplyDeleteGata...oprim ploaia!
NU SUNT DE ACORD CU "DUPA UN MOMENT DE TRISTETE VINE UNUL DE BUCURIE SI INVERS" ...nu e o regula....insa fericirea va iesi si pe strada ta mai devreme sau mai tarziu....asta e singurul lucru sigur!si fericirea,indiferent ca e mica sau mare,dupa mai multe momente,sa le zicem aiurea,e mult mai intensa...si mai personala....
dar fiecare opinie...pt fiercare om...
doar sa pui un zambet la botic...indiferent de situatie....