There was an error in this gadget

Thursday, August 28, 2014

PORTRETUL UNEI FIINTE DRAGI



Era o zi frumoasa de vara când am cunoscut o...Ma indreptam cu pasi usori spre biblioteca ,sub razele inflacarate ale soarelui, stapanul unui cer senin, stapanul universului. Vantul adia usor printre ramurile verzi ale copacilor, ale florilor din parcuri si printre firele ierbii..
   Si in sfarsit ajung la tinta mea...
In fata mi se ridica o cladire  impunatoare, cu peretii albi si cu o gradinita plina cu flori de diferite culori care parca cereau apa...
Urc la etajul al doilea unde puteam gasi carti din literatura universala. Si tot cautand  printre imensele rafturi o vad pe cea care avea sa devina una dintre cele mai bune prietene ale mele, Emilia. Ca si mine, si ea cauta  carti din literatura universala...
Întâmplarea a facut ca amandoua sa dorim a imprumuta aceeasi carte si astfel am intrat in vorba.. Am aflat cum o cheama, ca locuieste  foarte aproape de mine si ca invatam la aceeasi scoala...
Bineinteles o simpla intalnire de cateva minute nu era suficienta pentru a ne imprieteni,dar întâmplarea s a repetat si astfel am ajuns sa petrecem cateva ore impreuna la biblioteca,zilnic...
Asa am ajuns sa o cunosc mai bine...Emy era o fata sincera ,sensibila si deosebit de inteligenta...Avea un par negru pe care il purta pe spate ,liber ca pasarea cerului ,ochii albastri ca marea linistita...
Emy era mai mare ca mine cu un an, dar, chiar daca aceasta diferenta de varsta exista intre noi,mereu ne am inteles foarte bine...
Am inceput sa mergem impreuna nu numai la biblioteca ci si in parcul de distractii, la plimbari si de foarte multe ori la opera si teatru...
Era o fata responsabila si iubitoare ,nu dorea sa piarda niciun moment in care ar putea studia...
Dar vara este scurta, si vacanta de asemenea...Scoala a inceput din nou, dar acest lucru nu a schimbat cu nimic prietenia dintre noi...
Este adevarat ca nu ne mai vedeam la fel de des dar in zilele de la sfarsitul  saptamanii incercam sa recuperam timpul din cele cinci zile de scoala...
Desi era foarte ocupata,isi gasea timp si pentru mine,ma ajuta la lectii si niciodata nu m am simtit neglijata...Mai tarziu am aflat ca voia sa devina medic,la fel ca mama ei...
Calitatile ei erau exceptionale ,mostenise dorinta si îndemânarea de medic a persoanei pe care Emy o iubea cel mai mult,aptitudini despre care am aflat intr o zi,in vacanta de primavara....Ne plimbam pe aleea din parc care abia revenise la viata...
O fetita care se plimba pe bicicleta cade si se loveste chiar in fata noastra....
Emy o ajuta dovedind îndemânarea si priceperea unui adevarat medic ,chiar daca era inca un copil....
Si astfel trecea vremea si intr o zi mohorata de toamna mi a spus..Avea sa plece intr o tara indepartata sa studieze....Primind o bursa in Anglia,ea dorea sa se pregateasca indelung pentru a deveni un bun medic...Am fost foarte fericita pentru ea, stiam ca merita, dar in acelasi timp m am gandit si la mine,ma gândeam ca pot pierde prietenia ei ,insa nu i am spus nimic...
Ziua urmatoare am condus o la aeroport...Stiam ca atunci când se va intoarce va fi un doctor experimentat....Luandu mi ramas-bun,am urmarit avionul cum se pierdea in zare...Aveam sa o pierd?Oare distanta dintre noi avea sa ne desparta?
NU!Ne scriam in fiecare saptamana si astfel aflam totul despre noua sa viata...
Era fericita,dar in adâncul sufletului purta durerea despartirii...
Dar aveam sa ne revedem  foarte curând...
Distanta si timpul nu puteau strica o prietenie adevarata! :)

Thursday, May 8, 2014

Cuvinte...

Pasind incet pe ritmul lent al muzicii ce se aude in boxe,se lasa usor purtata de ganduri...Nu erau ganduri negre ci unele frumoase,cu amintiri...
Poate erau timpuri de ceva timp apuse,insa erau vremurile ei...
Sunt momentele acelea de care iti amintesti doar cand ceva te loveste si te trezeste din visare...Ascultand in surdina versurile unor melodii vechi inchide ochii...
Se transpune in anii tineretii,cand era doar o copila ce nu stia ce e viata cu adevarat...visa cu ochii larg deschisi la cai verzi pe pereti si credea in naivitate,cand era totul doar un joc,cand nu i pasa de nimic...ce frumos era totul nu?Si tu stii cum este cand doar vrei sa crezi in ceva,sa zbori cu gandul la tot ce e frumos si de neatins,cand totul e ca un zbor printre nori...Absolut fabulos...Isi amintea si chipul primei ei mari iubiri,o iubire bruneta cu ochi albastri ce nu o va uita niciodata,isi amintea momentele minunate cand implinise 18 ani,cand DEVENEA adult.....Ii placea sa creada ca totul e in mainile ei...ca daca sare de la etaj va zbura,nu va cadea in gol,ca daca viseaza ceva va deschide ochii si se va intampla...Ce vremuri frumoase erau ..se gandea in sinea ei si muzica in continuare se auzea,reusind sa o transpuna in alta lume,o lume mai sumbra,mai rea..Era lumea adultului ,a greutatilor vietii,a serviciului,o lume unde copilul din ea nu avea sa supravietuiasca mult...oare de ce???asta era intrebarea....asta e si intrebarea ta cu siguranta...Parca ar trece secole peste noi,peste copilul din noi,de ce nu reusim sa pastram vie prezenta lui ci doar amintirea lui?
O lacrima isi face loc pe obrazul ei imbatranit de vremea aspra,o lacrima ce nu si gasise calea ...
momentele grele prin care trecuse isi pusesera amprenta pe ea,pe viata ei,pe copilul din ea...
Mergand pe ritmul muzicii alese pentru acest moment inchide ochii verzi si spune : "ADIO VIATA DE COPIL,NE VEDEM IN CURAND SA ZBURDAM IAR PE CAMPII FARA GRIJI"!


Si muzica a continuat insa fara glasul ei cristalin in fundal...
S-a stins o stea,un suflet de copil...