Tuesday, January 22, 2013

Randuri...amintiri...

Si au trecut sase luni...Inca nu i venea sa creada...Daca ar fi venit cineva la ea sa i zica asta i ar fi spus ca e nebun....De obicei asa se intampla nu?Ce nu crezi posibil vreodata tocmai aia este...
Sase luni de relatie frumoasa ,de momente placute,fara incidente,trebuia sarbatorit ca atare nu?Dimineata nu anunta ceva major,ci o zi normala,cu ceva special in ea...O ciocolata buna si pupici multi...Se aseaza la masuta ei si asterne pe o foaie de hartie:

"Remember ca noi credeam ca va fi boring?Ups am mazgalit:P..

Pe laptop era mai usor,dadeam delete si gata,nicio urma...
Bun...Pentru ca era frig,credeam ca vom sta in casa la calculator si atat...Frunzele copacilor cadeau linistite intr un ritm de dans pana pe pamant avand sa formeze un covor  multicolor...
Vantul adia usor si spulbera frunzele ingalbenite de vremea rece de afara...La noi nu era frig,pentru ca eram impreuna...Vine vremea sa pleci,era ora 18.00...Nu stiu de ce am simtit nevoia sa te sun si sa te intreb ceva...Sincer nici nu mi amintesc ce anume,insa eu cred ca am facut bine....Ar fi fost prea banala ziua si daca nu treceam prin aventura asta ne mai aminteam noi de ziua asta frumoasa?Nu cred..
So...ai venit si m ai luat si pe mine,te ai intors din drum pentru mine...Am fugit practic sa prindem tramvaiul si normal ca nu l am prins...Mi ai zis de acum incolo sa nu mai zicem ca daca plecam mai tarziu cu 1 minut-2 avem timp de orice ,pentru ca pentru 1 minut intarziere a si plecat fara noi...Il vedeam cum se indeparta de noi...Offf sa asteptam o ora in frig nu prea era bine,asa ca wtf hai pe jos...Eheee si cat era de mers...
Ce daca,suntem tineri,putem sa facem asta...
Ce idee "geniala" ai avut sa scurtam drumul  de pe autostrada printr un sat...Pe un drum..Ce drum??Camp aoleoo ne am ratacit!Jumatate de ora ne am invartit pe campul ala doar cu lumina de la un telefon ca se si intunecase afara si nu vedeai nimic,era sa cad intr o balta plina cu broscute si alte lighioane,bine ca nu erau acasa la momentul respectiv ,nu cred ca se bucurau sa le stric seara...Am tot tinut drumul ce ducea...undeva...:|...numai in sat nu...
Pana la urma daca tot nu ajungeam undeva ne am intors pe unde am venit si intr un final am dat de autostrada:D..ioi ce bucurie in sfarsit vedeam si eu pe unde calc...
Doar ca in momentul cand am ajuns la lumina,am vazut ceva trecand pe langa noi...Era...tramvaiul.....iar l am pierdut!
Si iar pe jos pana cand intr un final am ajuns la o intersectie si acolo am facut autostopul ca nu se mai putea,mai aveam de mers mult...si era iar negura bezna,mai rau ca in tunelul ala din munti plin cu lilieci dar asta e o alta poveste..:P
Vai ce noroc pe noi ca totusi la ora aia tarzie-ca trecusera deja cateva ore- mai circula cineva...
Ne a luat si pe noi o doamna cu copilul si ne a lasat in sat...Offff ce aventura am avut...dar ...ce ne am fi amintit acum daca nu am fi trecut prin asta??"

Isi lasa pixul jos din mana si pune capul pe perna moale cazand  intr un somn adanc...
Vezi tu tot ce scrisese ea pe foaia alba nu fusese decat un vis al ei ,caci nimic din ce s a intamplat nu a trait,totul facand parte dintr un drum al ei spre o lume mai buna...El era acolo doar s o ajute sa mearga mai departe,sa ajunga la luminita de la capatul tunelului...
Insa ce e ciudat e faptul ca fiind la ea in camera baiatul gaseste o foaie pe care erau scrise exact aceste vorbe,datate la o zi dupa nefericita intamplare...

Monday, January 21, 2013

Fluturasii din stomac...

O seara frumoasa de ianuarie,nici prea frig nici prea cald,tocmai placut pentru o plimbare sub luna ce se zarea dintre cei cativa nori ce acopereau cerul....Avea cu ea castile si telefonul nelipsit ,si muzica ei preferata,de suflet...Se imbraca si pleaca de acasa,nu mai putea sa stea inchisa,se plictisise,simtea nevoia sa plece,sa ia o gura de aer...Ceva in stomac nu i dadea pace,simtea nishte fluturasi intensi,simtea ca ceva nu i ok,parca trebuia sa faca sau sa spuna cuiva ce e cu ea...Ceva o macina sigur,ii dadea o stare de neliniste...Trecuse mult timp de cand vorbisera ultima data si acum parca simtea nevoia sa i spuna ce simte,insa se temea...Daca e gresit?Daca va reactiona altfel?Nici nu stie ce sa faca,de aceea se plimba singura pe strada fara o tinta anume...Ii venea sa l sune,sa i dea mesaj,sau pir si simplu sa i lase un mesaj pe mess,insa nu,ceva o retine...Ar avea multe de spus insa s ar limita la un simplu "mi e dor de tine"...
Intrebari  peste intrebari ii invadeaza mintea,se jeneaza,si totusi simte o bucurie in suflet cand se gandeste la el,atat de mare ca are emotii si zambeste discret...Fluturasii din stomac nu i dau pace la vederea chipului sau mai rau decat inainte,parca se amplifica tot mai mult numai la gandul ca ar putea sa vorbeasca cu el...
Merge asa pretz de cateva minute bune,aproape o ora fara sa si dea seama unde o purtau pasii cand la un moment dat se trezeste in fata bancutei din parc unde statusera ei prima data cand venise el la ea...Parca si acum ii vede ochii aceia albastri de copil care o priveau asa de frumos cand o tinea in bratele sale si o protejau...Inroseste numai la gandul acesta si iar zambeste,mai frumos ca inainte iar fluturasii iar isi fac loc ...
Se aseaza pe banca si sta acolo contempland vederea...Se lasa gerul in cateva minute asa ca frigul o goneste acasa,la caldurica,la semineul aprins ce lumina incaperea...
Laptopul pornit,era logata la mess,invizibila...Se uita de curiozitate in lista si deodata un fior o trece prin tot corpul...Era online...
Sa l contacteze?Sa l salute doar?Nici nu stie...Intr un final se hotaraste sa l salute simplu:"Ciao ce mai faci?"
Ii raspunde si el dupa un timp ca era intr o sedinta ,la serviciu...
Incep sa vorbeasca ei fiecare ce a mai facut,nimic special...
In momentul acela fluturasii din stomac nu i dau pace,mai rau incep si emotiile o cuprind atat de rau incat ar spune ceva dar nu are curaj,nu ar vrea sa l supere sau sa i dea o impresie gresita...
In cele din urma se hotaraste si i zice" mi e dor de tine...foarte mult...tie ti e dor de mine? nu raspunde ,chill :P " si iese imediat...
Intr un final a spus exact ce a simtit in acel moment,fara sa se mai gandeasca la ceva,decat la ce simtea...Ii era foarte dor de el,cu toate ca trecuse ceva timp de la povestea lor...o poveste frumoasa,dar cu un final nu cum si ar fi dorit ea...
Tot ce ramanea acum erau amintirile frumoase si faptul ca din cand in cand vorbeau exact ca alta data,ca doi prieteni buni....

Primo Victoria

Click to Mix and Solve