There was an error in this gadget

Friday, May 27, 2011

Lectie de viata....



Pornea la drum,unul lung...Era seara ,aproape de ora 21...Nu stia incotro se indreapta ,era necunoscut totul pentru ea acum...Pornea singura la drum din nou,fara sa stie unde se indreapta...Pleca spre un nou inceput,o viata noua departe de tot si de toti...Nu vroia sa mai stie nimeni de ea,cum o cheama sau cine a fost...
Fusese vestita,fiind o buna gimnasta insa acum era un anonim intr o lume de spini...De fapt asta isi dorea,sa fie anonim,sa nu o recunoasca nimeni,sa poate trai o viata normala...Normala in limitele ei,caci accidentul ii schimbase viata...Fugise de tot ca un las si plecase urechea gurilor rele...Insa acum nu mai era drum de intoarcere,nici de regrete...Se uita pe geamul trenului in care calatorea si ii vin in minte imagini cand el era cu ea,cand faima si medaliile erau numai pentru ea,si o lacrima ii uda obrazul...Luase decizia cea mai buna in opinia ei,si anume sa fuga de el,departe,cat mai departe,sa nu stie de ea,considerandu se o epava,o umbra a ceea ce a fost candva...Isi sprijina capul pe geamul rece de noapte si suspina usor,lasand loc si lacrimile sa incalzeasca geamul...
momentul ei melancolic este intrerupt...Usa de la compartiment se deschide si cineva intra...Era o batranica ce mergea intr un bastonas...Abia reusea sa si gaseasca locul,fiindu i foarte greu...Fata se uita la ea si avea tendinta sa se ridice sa o ajute pe batrana insa ceva o retinea...Pana la urma se aseaza langa ea si suspina..."Greu e mama insa greul cel mai mare a trecut...Am luptat pentru mine insami si uite acum ce pot face,eu care eram tintuita la pat"....Fata se uita mirata si intreaba" ce ati patit daca nu sunt indiscreta?"..."Eram o mare atleta la vremea mea insa un accident stupid mi a luat visele cu totul,lasandu ma la pat ca o leguma...Insa nu am renuntat stii?Pentru ca aveam spiritul de lupta in mine,doar eram sportiva..." si zambeste discret..."Si cum ati reusit sa faceti miracolul acesta?"..."Medicii nici nu credeau ca voi supravietui,se asteptau din clipa in clipa sa ma duc,insa eu nu am renuntat,nu am acceptat ideea asta,am zis ca lupt si ca sunt sigura ca voi fi bine...Si am reusit pentru ca am crezut in propriile forte si acum uite pot sa merg,sa vorbesc,sa ma plimb...In primul rand am vrut sa demonstrez tuturor ca nu sunt lasha si ca sunt o luptatoare,iar familia si iubitul pe vremea aceea mi au fost alaturi....E o prostie sa renunti la ei doar pentru ca ti s a intamplat ceva rau...din contra ar tebui sa i tii alaturi sa te ajute sa lupti,sa fii alt om....Acum sunt casatorita cu el si suntem si mai fericiti cu fiecare zi care trece...Nici ca se [putea mai frumos...Recunosc faptul ca la inceput il indepartasem de mine crezand ca sunt o povara pentru el insa am inteles ca nu aveam dreptate,nu asta era solutia....si acum e mult mai bine..."
"As vrea sa am si eu puterea asta...insa...nu pot..."..."Nu exista nu pot ci nu vreau.." spuse batranica...."nimic nu este imposibil....daca iti doresti cu adevarat..."
"Eu imi doresc insa mi e greu,mi e greu sa ma vad in scaunul asta si sa nu pot face nimic...si nici nu vreau sa l tin langa mine cu forta sau din mila...."
"Din mila?Fetito,un om cand te iubeste nu face nimic din mila,totul vine de la sine si indiferent cum ai arata sau ce ai pati ar vrea sa fie cu tine ,sa te ajute,sa ti fie un sprijin,nu sa ti dea mila...Asta niciodata...Cel care face asta nu se ofera sa stea cu tine,decat se uita la tine cu ochii mari si mirati si incearca sa se indeparteze de tine cat mai repede...Iubirea adevarata nu se masoara,nu tine cont de sentimente de mila,ci doar vrea sa fie cu tine neconditionat pentru pana la urma nu conteaza cum arati sau ce patesti de te deformezi,ci sufletul e cel mai important...toate sunt trecatoare,mai putin sufletul...."
Auzind vorbele batranei fata isi dadu seama ce prostie era sa faca si i spuse:"Multumesc mult pt sfaturi , m au ajutat sa vad viata altfel...Mi am dat seama ce greseala era sa fac...Acum stiu ce am de facut..."
"Dar ce problema ai tu?Eu nu vad niciuna..."
"Cum nu vedeti?Sunt in scaun cu rotile...Nu pot merge....ma simt o epava..."
"Gresit....Nu ai nimic draguto,esti perfecta din toate punctele de vedere....Eu iti vad sufletul si nu e nimic in neregula cu el,eu te vad completa..."si zambeste frumos..."Nu uita ce conteaza cel mai mult si lupta pentru tine in primul rand,nimic nu este imposibil..."
Auzind acestea fata s a luminat la fata si a zambit,in semn de recunostinta pentru vorbele ce i au schimbat viata...Acum stia ce avea de facut si nimic nu o mai puteA opri din drumul ei....Avea sa lupte pana la capat,cu el alaturi...Iubirea si credinta sunt cele mai puternice medicamente in orice situatie...
Nu uita sa mai speri macar o data pe saptamana in ceva mai bun...Nu vei regreta....
"

Monday, May 23, 2011

Pe urmele tale...




Era o seara frumoasa de mai...Era destul de cald afara pentru perioada asta a anului,insa nu conta...Caldura din sufletul lor era mai mare decat afara ...Ea statea acasa,la calculator si asculta muzica,pierdea vremea pe net,iar el era undeva cu treaba,insa cu gandul tot la ea...Desi orele treceau si ei nu erau imbratisati,asta nu i impiedica sa simta ca sunt unul langa celalalt,cu toate ca distanta era destul de mare...
telefonul suna discret,cat sa nu deranjeze pe nimeni...Raspunde si la capatul celalalt al lui aude vocea lui...Se bucura aenorm,era ca si cum l ar fi chemat cu gandul...El de asemenea la auzul vocii ei se bucura,spunandu i ca deja ii este dor de ea,cu toate ca trecusera doar cateva ore...Dar cand tii la cineva minutele ti se par ore iar orele ti se par zile,asa ca doar la auzul vocii tresareau ca doi copii...Desi nu se vedeau ochii sclipeau precum doua luminite din pomul de craciun pe care copiii il admira reflectandu se lumina in ochii lor inocenti...Cred ca era prima seara pe care nu o petreceau impreuna si era ca un test,unul mare....Oare cat de dor le va fi si cat de mult tin unul la celalalt?
Dupa vocile lor si tonul cum isi adreseaza unele vorbe as spune ca raspunsul este clar...
Isi ureaza noapte buna si inchid apelul cu un simplu te pup dulce si dorinta nebuna ca a doua zi sa se vada si sa recupereze timpul pierdut....
Se intinde pe pat si inchide ochii,poate ii vede chipul de copil...
Porneste astfel la un drum nu lung dar nici scurt,pe urmele ei,sa o gaseasca in vis...
Lumina din ochii ei verzi ii calauzea pasii spre ea,putin cate putin...
Era ceva nou pentru el,ceva frumos si unic...Poate pentru prima data iubea cu adevarat...

Saturday, May 21, 2011

LA MULTI ANI SFINTILOR!!!!



LA MULTI ANI CONSTANTIN SI ELENA....SA FITI IUBITI SI SANATOSI!!!!
LA MULTI ANI SPECIAL CELOR DIN VIATA MEA,SE STIU EI CARE :)....

Sunday, May 15, 2011

Carpe diem baby!!!





Totul incepea acum cativa ani...Nimeni nu stia ce avea sa urmeze...Erau in liceu si timpul parea sa treaca greu...Insa nu era asa...Parca a zburat,legatura s a pierdut,fiecare urmand viata lui...uitand chiar chipul ...
Dupa ani si ani ,in diverse circumstante,s au reintalnit...Erau putin schimbati,insa el isi amintea perfect de ea...Liceul,barurile din perioada aia i au revenit in minte...Ea nu...uitase tot,avea probleme cu memoria...insa nu era ceva nou,dupa cum afirmau si prietenii ei de o stiau foarte bine...Avea amintiri vagi insa nimic despre el...
Se apropie discret de ea si i sopteste la ureche "west"...In momentul acela ii vin in minte nebuniile de cand erau mici si zambeste....
Se relua legatura dintre ei daca atunci nu fusese una stransa acum avea sa capete alt sens...
Se intelegeau din ce in mai bine ceea ce era ciudat...AVeau nevoie aman2 de ceva sa le distraga atentia,sa uite tot,asa ca s au apropiat destul de mult devenind buni prieteni...
Totul avea insa sa se schimbe intre ei,sa nu mai fie la fel,insa prietenia sa se consolideze...Erau maturi ,stiau cum sa mentina totul pe linia de plutire...Incetul cu incetul totul s a schimbat din ce in ce mai bine,toti prietenii erau cu ei si ii sustineau...Prietenia lor puternica era peste asteptarile lor,iar sentimentele ce apareau ii uimeau...
Nimeni nu se astepta la asta...Era curios cat de repede evoluase totul...Insa nu mai conta asta,erau multumiti ca desi trecusera atatia ani acum s au reintalnit si lucrurile erau altfel...Daca avea sa se intample asta cu mult timp in urma poate lucrurile nu ar fi stat la fel,nu era aceeasi situatie deoarece niciunul dintre ei nu avea maturitatea necesara ,experienta de viata,gandirea de acum...Totul ar fi stat probabil altfel...
Prezentul este unul frumos,trecutul este trecut iar viitorul inca nu i intereseaza asa mult ca prezentul acesta ...totul are sa si urmeze cursul si in functie de el se va hotara viitorul...
Carpe diem baby!!!