There was an error in this gadget

Thursday, August 28, 2014

PORTRETUL UNEI FIINTE DRAGI



Era o zi frumoasa de vara când am cunoscut o...Ma indreptam cu pasi usori spre biblioteca ,sub razele inflacarate ale soarelui, stapanul unui cer senin, stapanul universului. Vantul adia usor printre ramurile verzi ale copacilor, ale florilor din parcuri si printre firele ierbii..
   Si in sfarsit ajung la tinta mea...
In fata mi se ridica o cladire  impunatoare, cu peretii albi si cu o gradinita plina cu flori de diferite culori care parca cereau apa...
Urc la etajul al doilea unde puteam gasi carti din literatura universala. Si tot cautand  printre imensele rafturi o vad pe cea care avea sa devina una dintre cele mai bune prietene ale mele, Emilia. Ca si mine, si ea cauta  carti din literatura universala...
Întâmplarea a facut ca amandoua sa dorim a imprumuta aceeasi carte si astfel am intrat in vorba.. Am aflat cum o cheama, ca locuieste  foarte aproape de mine si ca invatam la aceeasi scoala...
Bineinteles o simpla intalnire de cateva minute nu era suficienta pentru a ne imprieteni,dar întâmplarea s a repetat si astfel am ajuns sa petrecem cateva ore impreuna la biblioteca,zilnic...
Asa am ajuns sa o cunosc mai bine...Emy era o fata sincera ,sensibila si deosebit de inteligenta...Avea un par negru pe care il purta pe spate ,liber ca pasarea cerului ,ochii albastri ca marea linistita...
Emy era mai mare ca mine cu un an, dar, chiar daca aceasta diferenta de varsta exista intre noi,mereu ne am inteles foarte bine...
Am inceput sa mergem impreuna nu numai la biblioteca ci si in parcul de distractii, la plimbari si de foarte multe ori la opera si teatru...
Era o fata responsabila si iubitoare ,nu dorea sa piarda niciun moment in care ar putea studia...
Dar vara este scurta, si vacanta de asemenea...Scoala a inceput din nou, dar acest lucru nu a schimbat cu nimic prietenia dintre noi...
Este adevarat ca nu ne mai vedeam la fel de des dar in zilele de la sfarsitul  saptamanii incercam sa recuperam timpul din cele cinci zile de scoala...
Desi era foarte ocupata,isi gasea timp si pentru mine,ma ajuta la lectii si niciodata nu m am simtit neglijata...Mai tarziu am aflat ca voia sa devina medic,la fel ca mama ei...
Calitatile ei erau exceptionale ,mostenise dorinta si îndemânarea de medic a persoanei pe care Emy o iubea cel mai mult,aptitudini despre care am aflat intr o zi,in vacanta de primavara....Ne plimbam pe aleea din parc care abia revenise la viata...
O fetita care se plimba pe bicicleta cade si se loveste chiar in fata noastra....
Emy o ajuta dovedind îndemânarea si priceperea unui adevarat medic ,chiar daca era inca un copil....
Si astfel trecea vremea si intr o zi mohorata de toamna mi a spus..Avea sa plece intr o tara indepartata sa studieze....Primind o bursa in Anglia,ea dorea sa se pregateasca indelung pentru a deveni un bun medic...Am fost foarte fericita pentru ea, stiam ca merita, dar in acelasi timp m am gandit si la mine,ma gândeam ca pot pierde prietenia ei ,insa nu i am spus nimic...
Ziua urmatoare am condus o la aeroport...Stiam ca atunci când se va intoarce va fi un doctor experimentat....Luandu mi ramas-bun,am urmarit avionul cum se pierdea in zare...Aveam sa o pierd?Oare distanta dintre noi avea sa ne desparta?
NU!Ne scriam in fiecare saptamana si astfel aflam totul despre noua sa viata...
Era fericita,dar in adâncul sufletului purta durerea despartirii...
Dar aveam sa ne revedem  foarte curând...
Distanta si timpul nu puteau strica o prietenie adevarata! :)

Thursday, May 8, 2014

Cuvinte...

Pasind incet pe ritmul lent al muzicii ce se aude in boxe,se lasa usor purtata de ganduri...Nu erau ganduri negre ci unele frumoase,cu amintiri...
Poate erau timpuri de ceva timp apuse,insa erau vremurile ei...
Sunt momentele acelea de care iti amintesti doar cand ceva te loveste si te trezeste din visare...Ascultand in surdina versurile unor melodii vechi inchide ochii...
Se transpune in anii tineretii,cand era doar o copila ce nu stia ce e viata cu adevarat...visa cu ochii larg deschisi la cai verzi pe pereti si credea in naivitate,cand era totul doar un joc,cand nu i pasa de nimic...ce frumos era totul nu?Si tu stii cum este cand doar vrei sa crezi in ceva,sa zbori cu gandul la tot ce e frumos si de neatins,cand totul e ca un zbor printre nori...Absolut fabulos...Isi amintea si chipul primei ei mari iubiri,o iubire bruneta cu ochi albastri ce nu o va uita niciodata,isi amintea momentele minunate cand implinise 18 ani,cand DEVENEA adult.....Ii placea sa creada ca totul e in mainile ei...ca daca sare de la etaj va zbura,nu va cadea in gol,ca daca viseaza ceva va deschide ochii si se va intampla...Ce vremuri frumoase erau ..se gandea in sinea ei si muzica in continuare se auzea,reusind sa o transpuna in alta lume,o lume mai sumbra,mai rea..Era lumea adultului ,a greutatilor vietii,a serviciului,o lume unde copilul din ea nu avea sa supravietuiasca mult...oare de ce???asta era intrebarea....asta e si intrebarea ta cu siguranta...Parca ar trece secole peste noi,peste copilul din noi,de ce nu reusim sa pastram vie prezenta lui ci doar amintirea lui?
O lacrima isi face loc pe obrazul ei imbatranit de vremea aspra,o lacrima ce nu si gasise calea ...
momentele grele prin care trecuse isi pusesera amprenta pe ea,pe viata ei,pe copilul din ea...
Mergand pe ritmul muzicii alese pentru acest moment inchide ochii verzi si spune : "ADIO VIATA DE COPIL,NE VEDEM IN CURAND SA ZBURDAM IAR PE CAMPII FARA GRIJI"!


Si muzica a continuat insa fara glasul ei cristalin in fundal...
S-a stins o stea,un suflet de copil...

Sunday, November 24, 2013

Long time...

A trecut ceva timp de la ultima postare pe blog....Am cam fost ocupata ce i drept cu serviciul si cu gandurile mele care alergau de nebune si nu le puteam pune la loc,insa acum sper sa le prind si sa le asez exact la locul lor,acolo unde trebuie ele sa fie..A fost o perioada destul de schimbatoare pentru mine,multe lucruri s au intamplat,si bune si rele...Am trecut cu brio peste cele rele si pe cele bune le am intampinat cu un zambet...
Este greu sa te adaptezi la schimbarile din viata ta,insa vrei nu vrei o faci...Viata este o lupta continua,trebuie sa castigi,sa nu te lasi invins...
De multe ori eram gata sa renunt,sa zic " STOP" m am saturat,nu s facuta sa lupt,eu nu vreau asta,insa bine ca nu am cazut,as fi regretat daca m as fi lasat doborata de asa ceva...Merg mai departe cu fruntea sus acum,impacata cu mine insami ca am facut totul sa fie bine,nu am regrete...
Cel mai greu in viata este atunci cand puteai face ceva si nu ai facut si vine intrebarea aia grea de ti apasa pe suflet" WHAT IF?"..
Sincer nu ma numar printre cei care spun asta sau ma rog au in gand intrebarea asta....Am ales bine deocamdata ,si sper si pe viitor sa aleg bine....Lucrul cel mai important este sa nu te lasi influentat de nimeni,sa fie alegerea ta in tot ceea ce faci,sa nu ti fie teama sa faci doar ce ti doresti tu,este viata ta si tu hotarasti,pentru a nu avea regrete...
Eu mereu am facut ce am crezut eu ca e bine pentru propria persoana...Nu ma las ghidata de ce e "fashion",ci doar de ce e "fashion" pentru mine sa i zic asa...Mai bine sa dai vina pe tine daca ceva nu merge bine decat pe altul...singurul regret al meu este ca nu am avut grija de sanatatea mea cand a trebuit...acum e cam tarziu insa macar nu am pe cine invinui,decat pe mine insami...

E ora 00.01 deja si ma mir ca nu am adormit inca,desi sunt foarte obosita...cred ca mi era dor sa scriu nu doar pe hartie , ci si aici...
Anyways long time no write dear diary but I hope I won't let you down....Not anymore...

Good night all!!!

Friday, May 24, 2013

Punct.Si de la capat!

Era vara lui 2000...Se pregatea de mers la plaja cu niste prieteni...Era foarte cald insa o baie buna te racorea imediat cat ai spune punct.
Se adunau mai multi sa mearga cu masinile undeva in afara orasului,gratar seara,distractie maxima...
Si a luat costumul de baie si schimbul pentru petrecerea de dupa si a plecat la locul de intalnire .Mai erau cativa de venit si gata de plecare...Cand s au strans toti a observat ca erau cativa noi in grup,baieti si fete,insa "asta e important e sa ne distram" si a spus ea...
S au urcat in masini si au plecat...Langa ea s a urcat un baiat nou pe care nu l mai vazuse,destul de frumusel,ochi albastri ,blondut...Se uita la ea discret si ea la fel,insa erau amandoi super emotionati precum niste copilasi...Au ajuns la balta s au aruncat sa faca baie s au jucat toti in apa iar pe mal dupa cateva ore s au apucat de gratar el cu alti cativa din grup si fata...Printre altele au inceput sa vorbeasca,sa se cunoasca mai bine si sa realizeze ca aveau multe in comun...S au placut cum s au vazut...Toata seara au stat impreuna si povesteau intamplari din viata fiecaruia,amuzante sau mai putin amuzante...Baiatul era extrem de atent cu fata si incerca sa o cunoasca mai bine...Se infiripase ceva intre cei doi inca de la primele priviri din masina...
I a povestit fetei ca avusese o relatie inainte de durata insa nu s a terminat bine pentru el caci fusese parasit pentru ca,spunea el,nu avea bani suficienti pentru mofturile ei...A ramas socata cand a auzit aceste lucruri si a spus ca nu credea ca va auzi asa ceva tocmai ea,nefiind de acord cu asa ceva...Ea era o fire mai independenta din toate punctele de vedere si i se parea ciudat ca o fata sa fie asa...A continuat povestea lui si fata i a spus"stai linistit ,macar ai aflat la timp adevarul"...
A recunoscut ca era atasat de fata respectiva insa nu ar mai putea s o ierte pentru asta si deci nu accepta langa el o alta ca ea...S a linistit,devenise agitat, si a luat mana ei in mana lui si a sarutat o ...Aveau fluturasi in stomac amandoi si parca pluteau pe nori ,nu mai era nimeni in jurul lor,decat ei...Adevarul e ca era plin acolo,erau inconjurati de toti amicii lor ce se holbau la ei si ranjeau insa ,ei nu vedeau asta,visau cu ochii deschisi...
Lasand la o parte povestirile din "copilarie" s au hotarat sa se intreaca putin pana la primul copac din padure...
Era distanta destul de mare insa ,mai faceau si ei miscare ca de la atata mancat le cadea greu la stomac...

Insa ce avea sa urmeze nimeni nu banuia...

Toti erau in mijlocul focului de tabara si cantau ,se distrau ,insa nu observasera ca lipsea cineva...
Si cum alergau ei doi in padure ,noaptea, la un moment dat el se impiedica si cade prin iarba....Fata era inainte(avantajul de a fi fata primesti un avans) si uitandu se in urma nu l mai vede...Il striga si nimic....Se uita dupa el insa nu vedea nimic era prea intuneric...Scoate o bricheta cu led din buzunar(e bine sa ai una la tine chiar daca nu o folosesti decat sa luminezi) si se intoarce dupa el sa l caute...Se uita prin iarba ,printre copaci,il striga iar,insa nimic...Se mai si ratacise pe deasupra si era si singura intr o padure noaptea...cam infricosator sincer...
Merge ce merge si dintr o data aude ceva foindu se intr un tufis...Incepe sa strige si sa intrebe cine e acolo,sa caute disperata ceva sa ia in mana sa loveasca daca e nevoie ,si gaseste un lemn pe acolo aruncat si l apuca...Se apropia ceva de ea(sau cineva) ca la negura aia nu stia nici ea ce este si la un moment dat s a auzit ca si cum ar fi scos o unealta gata sa atace cu ea...A luat o la fuga dupa ce a aruncat lemnul inspre respectivul si a fugit sa scape cu viata pana s a impiedicat si a cazut intr un sant...Se apropia de ea cu pasi repezi si a tipat ca din gura de sarpe de teama ca va pati ceva...Asa de tare a tipat ca a rasunat padurea...S au speriat si ceilalti din jurul focului si au observat ca cei 2 lipsesc...
Intre timp fata era pe jos impietrita de frica si mai sa lesine cand deodata aude glasul lui cum radea amuzat de ce se intamplase" scuze am vrut sa glumesc cu tine,insa tu ai luat o la fuga si nu te am mai putut prinde din urma...ma ierti???"
A ramas fara cuvinte ...nu i venea sa creada ca era doar o farsa...
A inceput sa rada dupa ce l a  certat putin ca ea fusese ingrijorata pentru el si el nu a facut altceva decat sa o sperie...
Dar totul e bine cand se termina cu bine nu?Credeati ca e Jason x pe acolo???eeee poate ca era si el pe acolo dar nu stiu asta ca nu au mai stat sa afle...Era totusi infricosator ,stii,padure ,noapte...
Oricum aventura asta a facut o sa vada viata cu alti ochi,sa aprecieze mai mult ce avea si ce nu avea,sa aprecieze faptul ca are darul vietii...
In mintea ei acum era doar" Punct.si de la capat"!

Tuesday, January 22, 2013

Randuri...amintiri...

Si au trecut sase luni...Inca nu i venea sa creada...Daca ar fi venit cineva la ea sa i zica asta i ar fi spus ca e nebun....De obicei asa se intampla nu?Ce nu crezi posibil vreodata tocmai aia este...
Sase luni de relatie frumoasa ,de momente placute,fara incidente,trebuia sarbatorit ca atare nu?Dimineata nu anunta ceva major,ci o zi normala,cu ceva special in ea...O ciocolata buna si pupici multi...Se aseaza la masuta ei si asterne pe o foaie de hartie:

"Remember ca noi credeam ca va fi boring?Ups am mazgalit:P..

Pe laptop era mai usor,dadeam delete si gata,nicio urma...
Bun...Pentru ca era frig,credeam ca vom sta in casa la calculator si atat...Frunzele copacilor cadeau linistite intr un ritm de dans pana pe pamant avand sa formeze un covor  multicolor...
Vantul adia usor si spulbera frunzele ingalbenite de vremea rece de afara...La noi nu era frig,pentru ca eram impreuna...Vine vremea sa pleci,era ora 18.00...Nu stiu de ce am simtit nevoia sa te sun si sa te intreb ceva...Sincer nici nu mi amintesc ce anume,insa eu cred ca am facut bine....Ar fi fost prea banala ziua si daca nu treceam prin aventura asta ne mai aminteam noi de ziua asta frumoasa?Nu cred..
So...ai venit si m ai luat si pe mine,te ai intors din drum pentru mine...Am fugit practic sa prindem tramvaiul si normal ca nu l am prins...Mi ai zis de acum incolo sa nu mai zicem ca daca plecam mai tarziu cu 1 minut-2 avem timp de orice ,pentru ca pentru 1 minut intarziere a si plecat fara noi...Il vedeam cum se indeparta de noi...Offf sa asteptam o ora in frig nu prea era bine,asa ca wtf hai pe jos...Eheee si cat era de mers...
Ce daca,suntem tineri,putem sa facem asta...
Ce idee "geniala" ai avut sa scurtam drumul  de pe autostrada printr un sat...Pe un drum..Ce drum??Camp aoleoo ne am ratacit!Jumatate de ora ne am invartit pe campul ala doar cu lumina de la un telefon ca se si intunecase afara si nu vedeai nimic,era sa cad intr o balta plina cu broscute si alte lighioane,bine ca nu erau acasa la momentul respectiv ,nu cred ca se bucurau sa le stric seara...Am tot tinut drumul ce ducea...undeva...:|...numai in sat nu...
Pana la urma daca tot nu ajungeam undeva ne am intors pe unde am venit si intr un final am dat de autostrada:D..ioi ce bucurie in sfarsit vedeam si eu pe unde calc...
Doar ca in momentul cand am ajuns la lumina,am vazut ceva trecand pe langa noi...Era...tramvaiul.....iar l am pierdut!
Si iar pe jos pana cand intr un final am ajuns la o intersectie si acolo am facut autostopul ca nu se mai putea,mai aveam de mers mult...si era iar negura bezna,mai rau ca in tunelul ala din munti plin cu lilieci dar asta e o alta poveste..:P
Vai ce noroc pe noi ca totusi la ora aia tarzie-ca trecusera deja cateva ore- mai circula cineva...
Ne a luat si pe noi o doamna cu copilul si ne a lasat in sat...Offff ce aventura am avut...dar ...ce ne am fi amintit acum daca nu am fi trecut prin asta??"

Isi lasa pixul jos din mana si pune capul pe perna moale cazand  intr un somn adanc...
Vezi tu tot ce scrisese ea pe foaia alba nu fusese decat un vis al ei ,caci nimic din ce s a intamplat nu a trait,totul facand parte dintr un drum al ei spre o lume mai buna...El era acolo doar s o ajute sa mearga mai departe,sa ajunga la luminita de la capatul tunelului...
Insa ce e ciudat e faptul ca fiind la ea in camera baiatul gaseste o foaie pe care erau scrise exact aceste vorbe,datate la o zi dupa nefericita intamplare...

Monday, January 21, 2013

Fluturasii din stomac...

O seara frumoasa de ianuarie,nici prea frig nici prea cald,tocmai placut pentru o plimbare sub luna ce se zarea dintre cei cativa nori ce acopereau cerul....Avea cu ea castile si telefonul nelipsit ,si muzica ei preferata,de suflet...Se imbraca si pleaca de acasa,nu mai putea sa stea inchisa,se plictisise,simtea nevoia sa plece,sa ia o gura de aer...Ceva in stomac nu i dadea pace,simtea nishte fluturasi intensi,simtea ca ceva nu i ok,parca trebuia sa faca sau sa spuna cuiva ce e cu ea...Ceva o macina sigur,ii dadea o stare de neliniste...Trecuse mult timp de cand vorbisera ultima data si acum parca simtea nevoia sa i spuna ce simte,insa se temea...Daca e gresit?Daca va reactiona altfel?Nici nu stie ce sa faca,de aceea se plimba singura pe strada fara o tinta anume...Ii venea sa l sune,sa i dea mesaj,sau pir si simplu sa i lase un mesaj pe mess,insa nu,ceva o retine...Ar avea multe de spus insa s ar limita la un simplu "mi e dor de tine"...
Intrebari  peste intrebari ii invadeaza mintea,se jeneaza,si totusi simte o bucurie in suflet cand se gandeste la el,atat de mare ca are emotii si zambeste discret...Fluturasii din stomac nu i dau pace la vederea chipului sau mai rau decat inainte,parca se amplifica tot mai mult numai la gandul ca ar putea sa vorbeasca cu el...
Merge asa pretz de cateva minute bune,aproape o ora fara sa si dea seama unde o purtau pasii cand la un moment dat se trezeste in fata bancutei din parc unde statusera ei prima data cand venise el la ea...Parca si acum ii vede ochii aceia albastri de copil care o priveau asa de frumos cand o tinea in bratele sale si o protejau...Inroseste numai la gandul acesta si iar zambeste,mai frumos ca inainte iar fluturasii iar isi fac loc ...
Se aseaza pe banca si sta acolo contempland vederea...Se lasa gerul in cateva minute asa ca frigul o goneste acasa,la caldurica,la semineul aprins ce lumina incaperea...
Laptopul pornit,era logata la mess,invizibila...Se uita de curiozitate in lista si deodata un fior o trece prin tot corpul...Era online...
Sa l contacteze?Sa l salute doar?Nici nu stie...Intr un final se hotaraste sa l salute simplu:"Ciao ce mai faci?"
Ii raspunde si el dupa un timp ca era intr o sedinta ,la serviciu...
Incep sa vorbeasca ei fiecare ce a mai facut,nimic special...
In momentul acela fluturasii din stomac nu i dau pace,mai rau incep si emotiile o cuprind atat de rau incat ar spune ceva dar nu are curaj,nu ar vrea sa l supere sau sa i dea o impresie gresita...
In cele din urma se hotaraste si i zice" mi e dor de tine...foarte mult...tie ti e dor de mine? nu raspunde ,chill :P " si iese imediat...
Intr un final a spus exact ce a simtit in acel moment,fara sa se mai gandeasca la ceva,decat la ce simtea...Ii era foarte dor de el,cu toate ca trecuse ceva timp de la povestea lor...o poveste frumoasa,dar cu un final nu cum si ar fi dorit ea...
Tot ce ramanea acum erau amintirile frumoase si faptul ca din cand in cand vorbeau exact ca alta data,ca doi prieteni buni....

Primo Victoria