Friday, August 19, 2011

Let the past behind...Or die trying...


Ceva din trecutul lui nu i dadea pace...Revenise in mintea ei si refuza sa plece...Era ca o teama mare de ceva inevitabil sau cel putin probabil...Daca reusise sa scape inainte pentru o periaoda de timp acum a revenit in sufletul ei teama...Teama ca poate intr un final va reveni la trecutul lui pe care incerca sa l uite atat de mult...Nu e sigura de faptul ca a trecut cu adevarat peste tot si cauta mereu indicii ca exista doar ea pentru el...insa nu stie unde sa le gaseasca pentru a se convinge definitiv...Si chiar daca le ar gasi nu stie cum ar reactiona fata in fata cu trecutul si in ce masura s ar schimba...Nu vrea sa sufere si nici sa stea cu cineva care are sentimente pentru altcineva pentru ca oricat ai incerca sa schimbi ceva sentimentele nu le poti modifica...Daca ar alege dintre doua mere unul verde,frumos ,aproape copt si dulce la gust si altul stricat plin de viermi si pe jos cazut pe cel stricat plin de viermi as simti doar parere de rau pentru el ca s a injosit in asa hal incat nu si mai stie demnitatea unde e si l as vedea precum un simplu om fara aspiratii si idealuri gata sa ia doar resturile altora si stricaciunile pomilor ce pot da si fructe frumoase si gustoase si fara viermi in ele...Insa cu toate astea ar trebui sa lase deoparte teama si tot ce i intuneca judecata si sufletul si sa traiasca doar clipa prezenta...mai mult nu are ce face...E dificil sa treci peste si sa gandesti logic insa de cele mai multe ori logica nu se intelege cu inima ce ti dicteaza sa fii precaut mereu ...Incerci sa treci peste insa nu reusesti mult timp caci indoiala revine si cu greu o scoti din sufletul ranit...Nu mai vrei lacrimi,nu mai vrei tristete ,vrei doar fericire si respectivul/respectiva din viata ta sa fie DOAR a/al ta/tau...

E perfect normal sa ti doresti ceva numai al tau si pentru care sa fii soarele si luna ,cerul cu tot cu stele,marea si oceanul cu plajele si in gandul si sufletul caruia sa fii doar TU!

Oare cand va disparea teama?Va putea lasa trecutul in spate undeva departe de ea si de sufletul ei?Oare va reusi sa iasa cu fruntea sus ?Oare cand va reusi sa i demonstreze ca doar ea exista in viata lui?Va putea ea sa vada ce e fara indoiala adevarat?Asta depinde doar de timp...Timpul le va rezolva oare pe toate?Doar intrebari in mintea ei...Va avea oare raspunsul final ?

Monday, August 8, 2011

Doi olteni trecura Oltul...


Si uite ca o facui si pe asta...Traversai muntele pe jos...30 de km...Wow cat de fain este...Nu credeam ca este asa frumos prin zona pe care o frecventam mereu....se pare ca nu am avut ochi sa o vad desi mai mereu acolo mergeam...O adevarata aventura sa treci Oltul pe partea cealalta,pana la Calimanesti numai prin munte si prin tuneluri sa te plimbi,sa iei masa la iarba verde,pe maulul Oltului...Numai glasuri suave de pasarele si copacii verzi ce completau norii albi de pe cerul senin cu forme care mai de care mai ciudate...Din cand in cand mai misunau prin iarba tot felul de lighioane care mai de care mai colorate,fluturasi viu colorati...O imagine de vis,completata de ceva scary bineintele si anume un tunel lung de jumatate de km intuneric bezna,fara picior de om ,cu vantul in fata si probabil lilieci pe undeva pe sus ca la cat de bezna era nici sa ridic privirea nu aveam curaj...Sa mergi cu lanterna de la telefon si sa nu vezi absolut nimic in fata spate sau laterale este intr adevar destul de infricosator,cel putin pentru mine...Insa trebuia sa o fac si pe asta nu?Mi a fost teama dar cu cateva sperieturi si strans de mana pana la invinetire am reusit sa ies vie si nevatamata...La capatul tunelui insa mi se arata o adevarata frumusete,un loc de basm,cum numai in povesti citesti ca exista...Eu am vazut si am trait pe pielea mea toate aceste minunatii si sincer cei 30 de km pe jos i as face iar si iar si iar numai sa mai traiesc asemenea experienta frumoasa...Nu am ales un traseu dificil ca nu am tendinte sinucigase si la cat de impiedicata sunt nu m as risca insa am ales unul frumos ,unde ai ce vedea si pe unde sa mergi fara probleme...
Recomand cu cea mai mare caldura si incredere sa faceti si voi pe jos o drumetie de genul,nu veti regreta...Daca stau sa ma gandesc nu sunt obosita ,nu ma dor picioarele deloc...prea fain ce pot sa zic?:D
Click to Mix and Solve