La un moment dat toti renuntam la cineva important din viata noastra...
Amintirile insa raman in sufletele tuturor ...
Urma de regrete exista?....La multi da ...Ar vrea sa dea timpul inapoi ,sa nu mai ia decizia de a renunta la acea persoana importanta din viata lor,insa ,asta e viata,asta e decizia....Inapoi nu mai exista,ci doar inainte...
Eu nu am astfel de regrete ,ca s a renuntat la mine din diverse motive pe care probabil le am aflat , probabil mi s au spus sau poate doar cu semne de intrebare am ramas pentru ca nici azi nu am inteles de ce eu...
Nu regret pentru ca nu eu am pierdut ,ci am castigat chiar....Am devenit mai puternica ,am luat viata in piept cu zambetul pe buze,tocmai pentru a i rade n fata ca nu m a doborat,ci dimpotriva m a facut mai puternica,mai sigura pe mine si indiferent de loviturile primite de la viata nu m am lasat la pamant ci m am ridicat si am ras in hohote...
La mine s a renuntat,da,e adevarat,insa asta mi a demonstrat ca nu era EL pentru mine,nu era cel menit mie ,si undeva acolo este cel care ma asteapta pe mine sa fim impreuna ,sa fim noi doi ...Din aceasta cauza eu am renuntat la a cauta pe acel cineva special pentru ca nu asta e solutia mea in acest moment....
Am ales sa renunt la vise,la sentimente neimpartasite,la iluzii si sperante desarte ...Am ales asta pana in momentul in care voi gasi ceva special la care sa nu renunt si care sa nu renunte la mine pentru nimic in lume,si caruia sa i pot da tot ce am eu mai bun ,sa ma dedic trup si suflet relatiei...Vreau acea persoana pentru care sa fiu fata ideala si el baiatul ideal,sa l fac fericit in fiecare zi ,sa simta iubirea mea zilnic ,fara sa fie nevoie sa o spun on and on si eu sa fiu fericita pentru ca ma face el,pentru ca ma iubeste fara sa fie nevoie sa i cer sa mi o spuna zilnic ,ci doar sa simt in fiecare zi iubirea lui,sa traim practic unul pentru celalalt...Sa simt doar din imbratisarea lui faptul ca ma iubeste sincer,si el la randul lui sa simta asta ,decat uitandu ne unul in ochii celuilalt ,fara sa fie nevoie de cuvinte ,sa l mangai usor pe fata lui ca de copil,si sa i sarut suav ochii,iar el in imbratisarea lui puternica si pasionala sa ma ia si sa ma sarute cu foc,uitandu se inainte in ochii mei,care cer un sarut al lui,un sarut sincer,sa ne plimbam mainile prin par,suav si dulce iar in acel moment sa nu se auda decat bataile inimilor noastre care parca o iau razna una in prezenta celeilalte...Cand voi trai astea voi sti ca am gasit ceva special ...Poate am trait asa ceva,poate ca nu,numai eu stiu...
Dar ce te faci daca tu lasi,daca tu renunti la acea persoana care intr adevar te completa,facea din tine un om mai bun,va intelegeati din priviri???
O cat ai vrea sa dai timpul inapoi ,sa revii asupra deciziei,sa nu mai plangi zilnic pentru ca ti ai dat seama ca nu trebuia sa alegi calea cea mai usoara,ci trebuia sa lupti ,sa nu lasi sa plece,sa nu renunti ...Care o fi fost motivul ce te a determinat sa renunti la iubire,la fericire???
De ce atunci ai crezut ca aceea e calea cea mai buna si acum plangi neincetat pentru ca nu a fost decizia corecta?
Oare ce gandesti acum,in momentul asta cand iti amintesti de iubirea pierduta din prostia ta???Oare cati dintre voi se regasesc in aceste randuri?Oare cati regreta o decizie luata in graba?
Degeaba te doare sufletul acum,degeaba o /il vrei inapoi,nu se mai poate...Amintirile raman adanc in suflet ingropate...
Se confrunta cu tot felul de sentimente... E trista si fericita in acelasi timp...Nu stie ce sa faca pentru a nu se mai simti asa de rau...Trebuie sa ia o decizie destul de grea si sincer nu i este usor... Ceea ce i a spus o buna prietena o face acum sa i fie tot mai greu in luarea deciziei si aplicarea ei ... Decizia e luata deja,insa o face si mai grea acum...Trebuie,trebuie sa si urmeze cursul vietii si sa lase totul in urma,sa se indeparteze si sa o ia de la zero,altundeva... Este decisa,insa nu i este usor sa renunte la prieteni,familie,dar e necesar... Cu cat se uita mai mult in urma cu atat o tristete ,o durere mare in suflet se cuibareste... Prietenii incearca sa o convinga sa renunte la idee,insa nu pot,pentru ca ea isi doreste asta,cu toate ca doare... E constienta ca fi greu,ca e ceva nou pentru ea,ca va fi practic singura printre straini insa trebuie sa o inteleaga si pe ea... Cand va pleca nici ea nu stie,insa va pleca destul de curand... Doare sa lasi un trecut in urma,clipe frumoase,de neuitat,dar...offf,ce de sentimente se afla acum in sufletul ei... Cred ca e mai grea decat despartirea de iubit ,despartirea de prietenii tai,de fratii tai... Nu a mai trecut prin asta,dar nu doreste nimanui sa experimenteze asemenea stari ... E greu,e foarte greu... Amintirile cu ei,nebuniile ,tampeniile de le faceau nu vor putea fi egalate de nimic ,si tocmai de aceea doare asa de rau,doare foarte rau... Trebuia sa lase in urma totul,absolut totul... O buna prietena ii spunea intr un mesaj asa de trist incat atunci cand l a citit i au dat lacrimile ,ca fara ea nu va mai fi nimic la fel,absolut nimic,nici macar clubul lor,si ca ea e caramida ce face sa fie complet zidul lor,iar daca ea pleaca,acea caramida ar duce la prabusirea zidului... Sa speram ca nu va fi asa pentru ca altfel s ar simti si mai rau... Ea a avut o misiune,si anume sa si ajute prietenii sa fie fericiti si a reusit intr o oarecare masura...Mai are cateva de rezolvat si misiunea ei este completa ...Nu conteaza fericirea proprie cum o intereseaza cea a lor... Se bucura pentru ei ...Fericirea ei va veni intr un final,de asta e sigura ,dar deocamdata vrea sa si vada toti prietenii fericiti.. Pana va veni momentul final,in care si va lua ramas bun,vrea sa profite de timpul ce l are alaturi de ei toti ,pentru ca nu se stie cat timp mai are la dispozitie O lacrima incearca sa i ude obrazul insa o opreste la timp... Nu vrea sa afle nimeni cat de mult sufera in acest moment... Zambeste si arata cat de pozitiv gandeste si nu lasa sa se vada cat o doare de fapt asta... Probabil e prima data cand ia o masca ,pentru a nu si arata adevaratele sentimente...
Era o noapte geroasa de iarna,luna lui ianuarie.... Trecusera sarbatorile si totul a revenit la normal... Era doar ea si calculatorul ei ,muzica si messengerul... Ningea viscolit asa ca nu avea unde sa se duca ,gerul fiind si el la putere... Isi ia laptopul in brate si se aseaza in paturica in fata semineului... Luminitele bradului inca mai luminau incaperea singuratica ,iar umbrele focului din semineu dadeau impresia prezentei unor persoane in casa....
Era doar ea...Intra in winamp o melodie de pian ,suava si placuta la auz...Intra pe blog si incepe sa scrie un post,avand inspiratie de moment pe baza sunetului acelor clape ... Desi era singura in toata casa,e transpusa intr o incapere cu multa lume vesela ,oameni ca ea,ea de odinioara ...Firi vesele si jucause isi faceau simtita prezenta pe langa ea...
Nu mai era singura...Era cu ei acum... Insa lipsea ceva...Cu toate ca era inconjurata de fetze vesele,de prietenii ei,ea se simtea singura ...Tot mai singura... Avea nevoie doar de un cuvant,o privire,sau poate un mic semn sa stie ca nu e singura,sa poata merge mai departe,insa...intarzia sa apara... Stia ca va veni ,insa,nu stia cand... Se uita la ei ce fericiti sunt,si o clipa de fericire isi face loc in sufletul ei trist,pentru o secunda doar...
Isi revine si desi o parte se bucura,alta suferea... Era in dilema,nu stia ce sa mai creada...Trebuia luata o decizie,insa nu era acolo cu ea sa o ajute sa ia decizia buna... Amalgam de sentimente erau acum in sufletul ei...pe de o parte ar fi vrut sa renunte la tot,sa ramana singura ,in pofida sentimentelor ce le nutrea pentru el,iar pe de alta parte ar fi ramas asa ,cu dilema,cu speranta ca daca lupta va fi bine intr un final...Nu stia ce sa faca sa fie bine ,sa nu sufere in caz ca nu ieseau lucrurile cum sperase de la ultima revedere... Dilema era nu la sentimente,caci stia bine ce simte ,era constienta de asta,insa...daca nu erau impartasite?daca a ales calea cea mai usoara si a renuntat din mai multe motive ??? Intrebari fara raspuns caci el nu era acolo sa i raspunda la ele,nu stia nimic,era confuza... Oare silentio stampa e de fapt un raspuns la toate intrebarile ei??? Sa fie asta raspunsul ce l cauta??? Adica e mai bine sa renunte la tot pentru ca nu are rost sau trebuie sa continuie lupta inceputa de curand??? Ce ganduri ciudate ii trec prin cap acum,nici ea nu le mai poate controla...
Lumea in jur devine agitata,din ce in ce mai multa galagie ce astupa sunetul clapelor si o face sa se trezeasca din vis...
Era langa semineu ,cu bradul luminat si laptopul langa ea,pe blog,scriind un post... Hmm se transpusese intr o alta lume fara sa si dea seama iar zgomotul asurzitor a facut o sa se trezeasca din visul acela ...
Era putin mai linistita caci gustase putin din fericirea ce o emana visul ei,un vis menit parca sa o faca sa si mai revina din starea in care se afla... A reusit putin insa nu pe deplin caci inca ii raman intrebarile ei:"ce sa fac sa fie bine? sa renunt?sau sa incerc sa merg mai departe?dar cum sa merg mai departe daca nu stiu nimic concret???off sentimetele astea!!! "
Uneori stai si te gandesti daca merita sa ti dai sentimentele de afectiune cuiva... Oare merita acea persoana?Simte la fel sau e doar o iluzie??? Iti faci singur/a sperante ca va fi bine,te gandesti ca poate a fost ocupat/a de aceea nu a dat niciun semn,ca a avut treaba ,si incerci sa te minti ca va fi bine ,ca e doar imaginatia ta ce ti joaca feste ... Te transpui automat in situatia negativa si uiti sa mai gandesti pozitiv,pentru ca in momentul ala iti pare doar o minciuna,de aceea nu mai vrei sa crezi ca va fi bine,sa te mai minti pe tine insuti cu tot felul de scenarii de bun augur menite sa ti aduca linistea sufleteasca... Degeaba faci asta,pentru ca afli ca nu contezi cum credeai ,nu i pasa,nu de tine cel putin,si ca totul a fost ceva de moment probabil,fara importanta mare,ceva ce a fost sa fie ,sa se intample... Te trezesti singur/a pe acelasi drum ca si acum ceva timp,pe care erai cu el/ea ,erati voi doi,insa atunci cred ca era doar imaginatia ta,dorinta ta de a fi impreuna,caci realitatea reflecta altceva,arata ca esti singur/a ,nu cum iti impuneai tu sa crezi... Probabil e doar un joc ,nu ceva real,si tu ai crezut altceva,te ai implicat... Probabil ca lipsa de ocupatie a/l a determinat /o sa faca asta ,sa creada altceva,si implicit sa ti dea de inteles altceva... Regrete??Nu sunt sincer,si nici nu trebuie sa fie...Asta ar trebui luata ca un exemplu sa nu te mai implici niciodata ,pentru ca nimeni nu merita ,nimeni nu e demn de iubirea ta, de sentimentele tale sincere... Un simplu adevar ,sinceritatea ar fi cea mai buna in aceste cazuri,pentru ca ar putea sa spuna nu ma mai cauta asa des,ramanem prieteni,m am inselat ,nu simt ceva mai mult pt tine ,asta e,nu am stiut nici eu ce simt.... Dar nu,ei/ele prefera sa ignore ,in loc sa spuna cu sinceritate ce cred,ce simt...Ar fi de ajuns un singur cuvant ,si totul atunci s ar rezuma la o simpla intampalre,si atunci totul ar reveni la normal... E greu sa nu stii ceva concret si sa incepi sa ti iamginezi tu ce ar putea fi ,cand ar fi asa de simplu daca respectivul/respectiva ar da un singur semn ,de orice fel... Corazonul asta mereu a fost o problema pentru toti...Ca esti fata sau baiat,toti sufera in aceeasi masura... Nu stiu acum care e faza cu viata asta,insa ...incep sa ma cam satur de ea...Nu de viata in general ci de toate tampeniile care se intampla,care si fac loc in viata ta,de sentimente neimpartasite,de minciuni,de faza ca nu are nimeni tupeu sa spuna n fatza ce gandeste,ce simte...
De azi incolo ar trebui toti sa ne gandim de 2 ori inainte de a ne implica intr o relatie,indiferent de felul ei...
Noaptea dintre ani...Se anunta o noapte obisnuita de Revelion ca oricare alta ,fara prea mari surprize... Initial trebuiau sa faca decat ei doi revelionul ,impreuna,acasa... Intr un final un telefon dat lui il anunta ca petrecerea se tine cu prietenii si ar fi bine sa vina amandoi la chef pentru o mare da mare distractie... Bun atunci se imbraca de party ,se aranjeaza frumos cum numai ea stie,si pleaca impreuna cu el de brat la prietenii lui...
Ajung acolo,petrecerea in toi ,fetze vesele,bautura cat cuprinde,muzica buna...Distractie mare in acea noapte speciala ce nu anunta nimic important,decat la ora 12 noaptea foc de artificii ,sampanie,imbratisari,pupaturi,si dans cat cuprinde... Atmosfera era incendiara ,romantica,dar parca nu prea romantica asa cum o dorea el sa fie...
La un moment dat ii sopteste la ureche ceva... Ea nu aude muzica fiind prea tare...Ii spune iar ,luand o deoparte,ca ar vrea sa plece acasa ,ei doi ,sa fie singuri... Nu stia de ce insista asta ,dar i a zis sa mai ramana oleaca la chef,avand in vedere ca era ora 2 doar...s au distrat ,au mancat,au baut,au dansat,ce sa mai s au simtit extraordinar... Insa ce avea sa se intample dupa nu egala nicio distractie si niciun moment extraordinar din acea seara sau din multe alte seri petrecute impreuna de cei doi... Ii spune iar ,si insista de data aceasta ,sa mearga acasa...Nu intelege nici acum de ce deodata i s a pus sa plece,insa nu mai intreaba si pleaca impreuna cu iubitul ei acasa...
Ajunsi acolo,o mare surpriza o astepta,ceva la care nici nu visa ,mai ales in acea noapte ce nu anunta ceva special... I a daruit un papitoi tare dragalas si scump,iar cand s a uitat mai bine la el,avea ceva pe manuta prins... Nu i vine sa creada ce i vad ochii si plange de fericire... Era un inel de logodna .... Il ia de pe papitoi,ingenuncheaza,,intr un cadru ireal de frumos si de romantic,cu lumanarele deja pregatite cat a fost ea la baie sa si refaca machiajul,o sticla de sampanie doar pentru ei doi ,bombonele de ciocolata,un trandafir rosu ,frumos mirositor ,si inelul acela frumos, stralucitor ,doar pentru ea,ce simboliza iubirea lui pentru ea si rosteste cuvintele atat de magice si atat de asteptate de toate fetele ce iubesc si sunt iubite:"Vrei sa fii sotia mea???" Ea ,uimita ,fara glas in acele momente de cat de fericita era,ii raspunde un "DA" hotarat... Ii pune inelul simbol al uniunii lor ,si pecetluiesc cu un sarut romantic ,plin de iubire ...Totul intr un cadru romantic ,special pregatit pentru acest moment special ... Scena se inchide cu ei doi imbratisati ,sarutandu se ,avand in prim plan inelul de logodna... Acum intelegea de ce insista sa vina acasa devreme,deoarece momentul acesta trebuie ales cu grija ,iubire multa ,si bineinteles cu romantism ... Trandafirul lasat pe masa anunta ca asta era doar inceputul fericirii lor ,si lumina se stinge incet ,lasand doar rosul trandafirului colorat sublim sa lumineze incaperea...
The faint blaze of the candle of my life,
slowly dying like a fire in a pouring rain.
No sparks of hope inside,
no shooting stars on my sky.
On broken wings, no flying high...
