ღஜღAng3lofLov3ღஜღ

Saturday, April 30, 2011

Numai noi...

Numai noi, suntem împreuna
Numai noi sub clar de luna
Suntem doi fericiti în munte
Tu si eu cuplul fericirii
Eu si tu vis al împlinirii
Iar în par porti tot flori de munte.

Vom fi singuri prin vai si pe creste
Din noi doi va ramâne o poveste
Împreuna vom fi si ne vom iubi.

Ne iubim, câta poezie
Ne iubim, noaptea e târzie
Focul doar mai traieste in noapte
Esti al meu, nu mai sunt cuvinte
Sunt a ta, ne iubim pe munte
Pat de flori, sa-mpartim o soarta.

Vom fi singuri prin vai si pe creste
Din noi doi va ramâne o poveste
Împreuna vom fi si ne vom iubi.

Jos sunt flori, pe cer numai stele
Ne iubim martori sunt doar ele
Adormim ca si doi copii
Numai vis sub clar de luna
Numai vis, suntem împreuna
Suntem doi fericiti in munte

Vom fi singuri prin vai si pe creste
Din noi doi va ramâne o poveste
Împreuna vom fi si ne vom iubi

Thursday, April 28, 2011

Te besc...

A fost odata ca niciodata intr o vara nu departata ....Nimic nu se anunta a fi cu efect...Era o zi oarecare de mai...o zi calduroasa si frumoasa,ce avea sa deschida ceva nou...Avea sufletul ranit si nimic nu i l vindecase...Pana intr o vineri,la o iarba verde cand s a intamplat ceva...S a indragostit pe loc fara sa si dea seama...Era fericit...Nu mai simtise asa ceva...Fata insa avand inima de ceva timp in hibernare nu a vrut sa si elibereze sentimentele si s a purtat urat cu el,il respingea mereu,il indeparta de ea de teama de a nu se mai implica in alta suferinta insa el era incapatanat,nu a renuntat usor...
Gesturile lui tandre si pline de iubire o copleseau dar in acelasi timp o speriau pentru ca incepea sa simta si ea ceva...dar...refuza sa i arate sau sa i spuna ceva...teama pusese stapanire pe inima ei de gheata ce incepea sa se topeasca...Insa lui nu i pasa caci o iubea,nu dorea altceva decat respect si intr un final sa si arate adevaratele sentimente...Fata insa nu a facut asta,ci doar greseli...greseli ce au dus intr un final la un deznodamant...Dupa atata lupta practic in zadar a renuntat...Cand a realizat ca il pierde a incercat sa schimbe ceva insa nu a mai putut...era hotarat sa nu mai creada in schimbarea ei...Pentru el era o decizie importanta si trebuia sa se tina de ea indiferent de ce ar fi spus ea ...Il durea insa trebuia sa respecte decizia...Suferea in sinea lui si ea in sinea ei si desi spera sa se rezolve ceva nu s a mai putut...Baiatul s a racit tot mai mult ,nu mai dorea sa vorbeasca ,sa raspunda la telefon sau la mesaje ci sa si mentina drumul lui ales acum...Avea sa regrete mai tarziu ca a lasat o acum cu sufletul frant si lacrimi in ochi?Oare acum o mai iubea,ii mai pasa de ea?Ea stia sigur ca il iubeste insa o dezamagise prin comportamentul lui si prin lipsa lui de sinceritate in ultimele clipe...Cu inima franta si lacrimile curgand pe obrazul ud de atatea nopti nedormite si pline de durere inchide ochii si suspina...A facut tot ce putea sa faca insa mai mult nu are ce din moment ce el acum refuza orice contact...Raman in mintea ei doar vorbele lui pline de durere si lacrimile lui ce curgeau siroaie si ochii cuprinsi de durere...
Era fata lui si el baiatul ei insa nu a vazut asta atunci,deoarece teama i a intunecat totul,i a inghetat simturile si sentimentele...Tot ce a mai ramas acum e amintirea lor si parerea de rau ca s a terminat ceva ce putea fi frumos si doar un mesaj in telefon ce exprima exact ce simte ea dar nu a avut curaj sa recunoasca...
Suspina uosr si incheie " Te besc"...

Wednesday, April 27, 2011

Calatorul....

Unde mergi, ma intreaba gandul
Si de ce nu mai astept
Poate sa-i raspunda vantul
Ce cutreiera pamantul
Unde am sa ma indrept...
Peste pasii mei se-asterne
Praful unei mari iubiri
Juramintele eterne rostite pe alte perne
Sunt doar amintiri...

Am sa rog pe cer
Sa m-ajute el
Sa ma vindece de tine...
Amintirea ta
Si speranta mea
Toate plang inchise in mine...

Las in urma mea pe strada
Banca unde ne-am iubit
N-a fost nimeni sa ne vada
Cine ar fi putut sa creada
Un indragostit...
Astazi inteleg ce-nseamna
Sa traiesti neimplinit
Numai gandul ma indeamna
In apus tarziu de toamna
Catre infinït...