Doi olteni trecura Oltul...

Si uite ca o facui si pe asta...Traversai muntele pe jos...30 de km...Wow cat de fain este...Nu credeam ca este asa frumos prin zona pe care o frecventam mereu....se pare ca nu am avut ochi sa o vad desi mai mereu acolo mergeam...O adevarata aventura sa treci Oltul pe partea cealalta,pana la Calimanesti numai prin munte si prin tuneluri sa te plimbi,sa iei masa la iarba verde,pe maulul Oltului...Numai glasuri suave de pasarele si copacii verzi ce completau norii albi de pe cerul senin cu forme care mai de care mai ciudate...Din cand in cand mai misunau prin iarba tot felul de lighioane care mai de care mai colorate,fluturasi viu colorati...O imagine de vis,completata de ceva scary bineintele si anume un tunel lung de jumatate de km intuneric bezna,fara picior de om ,cu vantul in fata si probabil lilieci pe undeva pe sus ca la cat de bezna era nici sa ridic privirea nu aveam curaj...Sa mergi cu lanterna de la telefon si sa nu vezi absolut nimic in fata spate sau laterale este intr adevar destul de infricosator,cel putin pentru mine...Insa trebuia sa o fac si pe asta nu?Mi a fost teama dar cu cateva sperieturi si strans de mana pana la invinetire am reusit sa ies vie si nevatamata...La capatul tunelui insa mi se arata o adevarata frumusete,un loc de basm,cum numai in povesti citesti ca exista...Eu am vazut si am trait pe pielea mea toate aceste minunatii si sincer cei 30 de km pe jos i as face iar si iar si iar numai sa mai traiesc asemenea experienta frumoasa...Nu am ales un traseu dificil ca nu am tendinte sinucigase si la cat de impiedicata sunt nu m as risca insa am ales unul frumos ,unde ai ce vedea si pe unde sa mergi fara probleme...
Recomand cu cea mai mare caldura si incredere sa faceti si voi pe jos o drumetie de genul,nu veti regreta...Daca stau sa ma gandesc nu sunt obosita ,nu ma dor picioarele deloc...prea fain ce pot sa zic?:D