Fluturasii din stomac...

O seara frumoasa de ianuarie,nici prea frig nici prea cald,tocmai placut pentru o plimbare sub luna ce se zarea dintre cei cativa nori ce acopereau cerul....Avea cu ea castile si telefonul nelipsit ,si muzica ei preferata,de suflet...Se imbraca si pleaca de acasa,nu mai putea sa stea inchisa,se plictisise,simtea nevoia sa plece,sa ia o gura de aer...Ceva in stomac nu i dadea pace,simtea nishte fluturasi intensi,simtea ca ceva nu i ok,parca trebuia sa faca sau sa spuna cuiva ce e cu ea...Ceva o macina sigur,ii dadea o stare de neliniste...Trecuse mult timp de cand vorbisera ultima data si acum parca simtea nevoia sa i spuna ce simte,insa se temea...Daca e gresit?Daca va reactiona altfel?Nici nu stie ce sa faca,de aceea se plimba singura pe strada fara o tinta anume...Ii venea sa l sune,sa i dea mesaj,sau pir si simplu sa i lase un mesaj pe mess,insa nu,ceva o retine...Ar avea multe de spus insa s ar limita la un simplu "mi e dor de tine"...

Intrebari  peste intrebari ii invadeaza mintea,se jeneaza,si totusi simte o bucurie in suflet cand se gandeste la el,atat de mare ca are emotii si zambeste discret...Fluturasii din stomac nu i dau pace la vederea chipului sau mai rau decat inainte,parca se amplifica tot mai mult numai la gandul ca ar putea sa vorbeasca cu el...

Merge asa pretz de cateva minute bune,aproape o ora fara sa si dea seama unde o purtau pasii cand la un moment dat se trezeste in fata bancutei din parc unde statusera ei prima data cand venise el la ea...Parca si acum ii vede ochii aceia albastri de copil care o priveau asa de frumos cand o tinea in bratele sale si o protejau...Inroseste numai la gandul acesta si iar zambeste,mai frumos ca inainte iar fluturasii iar isi fac loc ...

Se aseaza pe banca si sta acolo contempland vederea...Se lasa gerul in cateva minute asa ca frigul o goneste acasa,la caldurica,la semineul aprins ce lumina incaperea...

Laptopul pornit,era logata la mess,invizibila...Se uita de curiozitate in lista si deodata un fior o trece prin tot corpul...Era online...

Sa l contacteze?Sa l salute doar?Nici nu stie...Intr un final se hotaraste sa l salute simplu:"Ciao ce mai faci?"

Ii raspunde si el dupa un timp ca era intr o sedinta ,la serviciu...

Incep sa vorbeasca ei fiecare ce a mai facut,nimic special...

In momentul acela fluturasii din stomac nu i dau pace,mai rau incep si emotiile o cuprind atat de rau incat ar spune ceva dar nu are curaj,nu ar vrea sa l supere sau sa i dea o impresie gresita...

In cele din urma se hotaraste si i zice" mi e dor de tine...foarte mult...tie ti e dor de mine? nu raspunde ,chill :P " si iese imediat...

Intr un final a spus exact ce a simtit in acel moment,fara sa se mai gandeasca la ceva,decat la ce simtea...Ii era foarte dor de el,cu toate ca trecuse ceva timp de la povestea lor...o poveste frumoasa,dar cu un final nu cum si ar fi dorit ea...

Tot ce ramanea acum erau amintirile frumoase si faptul ca din cand in cand vorbeau exact ca alta data,ca doi prieteni buni....