La fel de prost ca tine...

Nu ridici mana pentru a mangaia,
Deschizi gura doar pentru a tipa,
Lasi urme de durere si rusine…
Candva am fost la fel de prost ca tine…
8 dimineata, v-ati asezat la masa,
Dar copiii tai se uita in pamant la ei in casa…
Sunt speriati, linistea-i apasatoare,
Se aud doar doua linguri ce amesteca-n pahare…
Si n-au curaj sa-si priveasca mama,
Au vazut deja la baie ca-ncerca s-ascunda rana,
Ca ai venit tarziu aseara, mort de beat,
Dintr-o data, cand mancai, te-ai oprit si ai turbat…
Ai aruncat cu telefonu’ in perete,
Farfuria a zburat pe biciclete,
Mijlocu’ noptii si vecinii dimprejur
Auzeau doar vocea ta cum scuipa injuraturi…
Ai urlat la ea ca totu’ a fost prea sarat,
Fara sa stii ca aia mici stateau ascunsi sub pat
Si se tineau de mana, in timp ce tu, in dormitor,
O loveai cu palma pe femeia vietii lor…
Ti-arunci neputinta pe sotie
Si iti amputezi copiii inca din copilarie…
Boule… Le umpli viata de rusine…
Prostule… Candva am fost la fel ca tine…
Tie-ti place cand ploua, da’ nu observi ca ploua
Acum cu lacrimi peste tine cand ii rupi inima-n doua,
Cand o faci sa se simta de parca are cu capu’,
Cand faci pe dracu’… Tipi la ea ca disperatu’…
E fara tine cu tine, tu dai in ea fara rost
Pentru ca zice ce simte, o arzi mai mult decat prost
Pentru ca vede ce faci si cum o minti in draci
Si cum nu-ti pasa ca vede ca esti la alta-ntre craci…
Macar de-ai sti sa vorbesti, da’ tu i-arati c-o lovesti,
S-arati ca-ti pasa de casa i-ar fi de-ajuns, te gandesti…
E fara tine de mult, pare ca s-a obisnuit,
Aproape ca-si doreste azi sa nu te fi iubit…
Si ai sa mori dac-ai s-o pierzi, nici macar nu crezi
Ca la anii pe care-i ai esti prea prost sa stii ca pierzi…
Sunt mai mic decat tine, da-mi aminteste de mine,
Nu demult, sa zic, eram si eu la fel de prost ca tine…