Zile trec şi nu mai vin-napoi, Gânduri reci se înaltă către zori. În amintirea mea, doar umbre pot să văd... Şi suspin amar, din nou, din nou... Zile reci s-au scurs uşor, Zile reci s-au scurs prin nori, prin dor.
Doamne cât am aşteptat, să te am în viaţa mea, ce vis ciudat, în mine ! Câte stele au căzut, câte lacrimi în gânduri au tăcut, în mine ! Nopţi adânci se sting în raze vii, Vreau să ştiu unde eşti, dar e târziu ! În amintiriea ta, doar umbra mi-a rămas... Şi suspin amar, din nou...din nou... Mi-e dor de viaţa mea şi de anii mei, Să mă pierd prin focuri care ard mereu, Mi-este dor de ei. Focuri albe se aprind şi iar mă pierd printre lanţuri reci, Lacrimi grele cad şi sting Tot ce-am avut, vise ce-au trăit, dar eu ce simt ?
The faint blaze of the candle of my life,
slowly dying like a fire in a pouring rain.
No sparks of hope inside,
no shooting stars on my sky.
On broken wings, no flying high...
No comments:
Post a Comment