Pe urmele tale...

Era o seara frumoasa de mai...Era destul de cald afara pentru perioada asta a anului,insa nu conta...Caldura din sufletul lor era mai mare decat afara ...Ea statea acasa,la calculator si asculta muzica,pierdea vremea pe net,iar el era undeva cu treaba,insa cu gandul tot la ea...Desi orele treceau si ei nu erau imbratisati,asta nu i impiedica sa simta ca sunt unul langa celalalt,cu toate ca distanta era destul de mare...
telefonul suna discret,cat sa nu deranjeze pe nimeni...Raspunde si la capatul celalalt al lui aude vocea lui...Se bucura aenorm,era ca si cum l ar fi chemat cu gandul...El de asemenea la auzul vocii ei se bucura,spunandu i ca deja ii este dor de ea,cu toate ca trecusera doar cateva ore...Dar cand tii la cineva minutele ti se par ore iar orele ti se par zile,asa ca doar la auzul vocii tresareau ca doi copii...Desi nu se vedeau ochii sclipeau precum doua luminite din pomul de craciun pe care copiii il admira reflectandu se lumina in ochii lor inocenti...Cred ca era prima seara pe care nu o petreceau impreuna si era ca un test,unul mare....Oare cat de dor le va fi si cat de mult tin unul la celalalt?
Dupa vocile lor si tonul cum isi adreseaza unele vorbe as spune ca raspunsul este clar...
Isi ureaza noapte buna si inchid apelul cu un simplu te pup dulce si dorinta nebuna ca a doua zi sa se vada si sa recupereze timpul pierdut....
Se intinde pe pat si inchide ochii,poate ii vede chipul de copil...
Porneste astfel la un drum nu lung dar nici scurt,pe urmele ei,sa o gaseasca in vis...
Lumina din ochii ei verzi ii calauzea pasii spre ea,putin cate putin...
Era ceva nou pentru el,ceva frumos si unic...Poate pentru prima data iubea cu adevarat...