Parca mai ieri alergam desculta pe campii cu pletele blonde in vantul dulce al verii ce nu avea putere decat sa racoreasca pentru o clipa corpul incins de la soarele ce parea ca arde pamantul...Parca era ieri cand ma duceam la Jiu cu fratii si surorile mele,si ne balaceam putin la mal sau alergam pe nisipul ce ne infierbanta picioarele zburdalnice de copii...Eram stapanii tuturor meleagurilor,apelor si cerului,eram copii....Parca ieri ma duceam la bunica sa i cer bani sa mi iau inghetata vanilata de pe strada...Ce mai vremuri erau atunci si parca nici nu a trecut mult timp...Inca am copilul in mine si inca mai fac lucruri ce le faceam atunci si asta ma face sa ma simt in continuare COPIL...
Poti face cate nazbatii vrei ca nu te cearta nimeni,esti mic,prostut si nu stii inca ce e bine si ce e rau...Esti un suflet pur si inocent...nevinovat...neprihanit...
Il avem in noi ,este inca acolo,insa multi il ignora,ii ignora strigatul de ajutor si l ingroapa tot mai adanc...Pacat de el,ar trebui lasat la suprafata,ar face lumea un loc mai bun...Toti ar trebui sa eliberam copilul din noi,sa ne lasam purtati de val exact ca atunci cand faceam tot felul de nebunii si primeam doar o mica mustrare din partea bunicilor...
Eram toti atunci si ne distram ,ne simteam bine in natura...Nimic nu era poluat ca acum,aveam tot ce dorea inimioara noastra...Imi amintesc si acum prima data cand am invatat sa fac roata pe malul Jiului si ce fericita eram atunci,impreuna cu fratiorii mei...Din pacate ce e frumos nu dureaza mult...Nu am apucat sa copilaresc alaturi de unele persoane asa cum mi as fi dorit eu....
Unii dintre noi s au dus de timpuriu ,altii au apucat sa creasca, insa amintirea mereu va ramane vie in sufletul nostru de copil...
Poti face cate nazbatii vrei ca nu te cearta nimeni,esti mic,prostut si nu stii inca ce e bine si ce e rau...Esti un suflet pur si inocent...nevinovat...neprihanit...
Il avem in noi ,este inca acolo,insa multi il ignora,ii ignora strigatul de ajutor si l ingroapa tot mai adanc...Pacat de el,ar trebui lasat la suprafata,ar face lumea un loc mai bun...Toti ar trebui sa eliberam copilul din noi,sa ne lasam purtati de val exact ca atunci cand faceam tot felul de nebunii si primeam doar o mica mustrare din partea bunicilor...
Eram toti atunci si ne distram ,ne simteam bine in natura...Nimic nu era poluat ca acum,aveam tot ce dorea inimioara noastra...Imi amintesc si acum prima data cand am invatat sa fac roata pe malul Jiului si ce fericita eram atunci,impreuna cu fratiorii mei...Din pacate ce e frumos nu dureaza mult...Nu am apucat sa copilaresc alaturi de unele persoane asa cum mi as fi dorit eu....
Unii dintre noi s au dus de timpuriu ,altii au apucat sa creasca, insa amintirea mereu va ramane vie in sufletul nostru de copil...
No comments:
Post a Comment