Starea mea de acum nu o pot defini...Cred ca amestecul asta de sentimente nu si au mai facut loc in inima mea de ceva timp!Ciudat caci iar o lacrima imi invadeaza obrazul uscat...Uitasem cum e sa plangi de durere,de dor...E ceva ce credeam ca niciodata nu voi mai simti...Inima mi bate cu mii de km la ora mai sa iasa din piept de cata durere simte acum,nu stiu ce o sa se intample...Simt ca mi vine sa urc pe peretii astia goi si reci si sa ma arunc in gol...Poate reusesc sa scap de durere...Cineva mi spunea odata ca sunt optimista si ca i place asta la mine,insa vine un timp cand trebuie sa lasi putin loc si pesimismului vazand cata durere se poate ascunde intr o inima atat de mica...
Cineva mi spunea ca sunt puternica,desi credea ca sunt sensibila si ca am nevoie de sprijin si de un umar sa plang...
Nu sunt puternica ,sunt doar rea,transformata de viata asta de cacao in ceva ce nu credeam ca voi ajunge vreodata,insa sub aceasta masca de fata dura se ascunde inca acel copil inocent ce plangea din orice,la orice ora... Acel copil nevinovat ce plangea pana si atunci cand papusa favorita se strica pentru ca mama sau tata s au asezat din greseala pe ea sau care la vederea unui catelus fara piciorush sau batut izbucnea in lacrimi si se ducea la ei sa i imbratiseze sa le fie putin mai bine...Acel copil inca exista,insa e ascuns bine,desi din cand in cand mai striga dupa ajutor,sa l salveze cineva,sa l tina in brate ,sa i spuna o vorba buna, sa l inteleaga ,sa l accepte asa cum e,sa i dea voie sa planga atat timp cat vrea ,sa se descarce cum stie mai bine,acel copil scrie acum ceea ce probabil niciodata nu va recunoaste si anume ca simte nevoia sa fie iubit,inteles si sa nu fie judecat...In inocenta lui cu masca dura e totusi doar un copil...
Greseste ,asa e,insa viata a facut totul asa de gri si rece,nu mai e totul verde si roz ca inainte...Nu pentru el...
Frunzele ce cad din copaci odata cu toamna si ploile ce abunda orasele sunt izvorate din sufletul lui plin de durere,o durere mascata si din lacrimile ce i uda obrajii uscati de vremea rece...Soarele nu mai straluceste la el ,nu mai vrea,nu are dreptul asta...L a pierdut cu anii...Si totusi poate...poate ...intr o zi?Nu se stie niciodata cum va fi intr un final...Strigatul lui e lung si dureros...E de om mare in straie de copil....Plange...
Si totusi e doar un copil....
Cineva mi spunea ca sunt puternica,desi credea ca sunt sensibila si ca am nevoie de sprijin si de un umar sa plang...
Nu sunt puternica ,sunt doar rea,transformata de viata asta de cacao in ceva ce nu credeam ca voi ajunge vreodata,insa sub aceasta masca de fata dura se ascunde inca acel copil inocent ce plangea din orice,la orice ora... Acel copil nevinovat ce plangea pana si atunci cand papusa favorita se strica pentru ca mama sau tata s au asezat din greseala pe ea sau care la vederea unui catelus fara piciorush sau batut izbucnea in lacrimi si se ducea la ei sa i imbratiseze sa le fie putin mai bine...Acel copil inca exista,insa e ascuns bine,desi din cand in cand mai striga dupa ajutor,sa l salveze cineva,sa l tina in brate ,sa i spuna o vorba buna, sa l inteleaga ,sa l accepte asa cum e,sa i dea voie sa planga atat timp cat vrea ,sa se descarce cum stie mai bine,acel copil scrie acum ceea ce probabil niciodata nu va recunoaste si anume ca simte nevoia sa fie iubit,inteles si sa nu fie judecat...In inocenta lui cu masca dura e totusi doar un copil...
Greseste ,asa e,insa viata a facut totul asa de gri si rece,nu mai e totul verde si roz ca inainte...Nu pentru el...
Frunzele ce cad din copaci odata cu toamna si ploile ce abunda orasele sunt izvorate din sufletul lui plin de durere,o durere mascata si din lacrimile ce i uda obrajii uscati de vremea rece...Soarele nu mai straluceste la el ,nu mai vrea,nu are dreptul asta...L a pierdut cu anii...Si totusi poate...poate ...intr o zi?Nu se stie niciodata cum va fi intr un final...Strigatul lui e lung si dureros...E de om mare in straie de copil....Plange...
Si totusi e doar un copil....
Si totusi cateodata e bine sa eliberezi copilul din tine si sa plangi sa te descarci pe ceva sau pe cineva care te intelege, cel putin asta cred eu. Stiu ca nimeni nu vrea sa fie vazut de altcineva plangand dar cateodata asta e...
ReplyDelete