Thursday, September 3, 2009

El si Ea...povestea lor....


Cu mult timp in urma,pe cand cerul era luminat de stele ,era pe pamant o fata de imparat frumoasa cum nu mai gasesti alta in lume....Toti vroiau inima ei sa o aiba,insa ea era greu de cucerit.era in regat un printz care vroia sa o cucereasca ,sa o ia de sotie.fata noastra insa nu avea niciun gand de maritis ,asa k nu i dadea nicio atentie.ea dorea sa se casatoreasca din iubire,vroia sa cunoasca acel sentiment despre care dadaca ei vorbea intr una , ca de ceva suprem,nemaivazut,extraordinar ,care ti da o senzatie de fericire majora.pentru printzul nostru fata nu avea aceste sentimente,nu i dadea fiorii aceia pe care i cunostea doar din povestirile dadacei.degeaba incerca baiatul orice mijloace ca fata nu se indragostea de el....intr o zi de duminica,cum statea afara in curtea palatului cu blackie,animalutul ei preferat,ceva o loveste in cap.se uita in jur ,nu vede nimic,iar cand se uita jos vede o samanta de pruna exact langa ea.se gandea :"oare cine a dat cu samanta in mine?" nimeni in jurul ei,decat ea si catelul...deodata isi indreapta ochii ei verzi spre un copac la umbra caruia isi ducea ea verile calduroase ,si vede un baiat inalt,cu parul fin ,tras ca printr un inel,cu buze care ti lasau dorinta de a le incerca macar o data,ce se uita sfios la ea...isi ascunde prvirea in momentul in care fata se intoarce spre el si si indreapta corpul spre locul cu pricina....baiatul da sa fuga insa printesa ii spune sa nu plece sa ramana sa vorbeasca cu ea.in momentul in care ochii lor s au intalnit,in sufletul fetei s a nascut un sentiment frumos ,ceva ce nu mai simtise pana atunci....se intreba ce este acel fior,de ce e asa tulburata de prezenta baiatului...se pare k in sufletul fetei si a facut aparitia sentimentul mult ravnit de ea si era tare fericita....sentimentul nu era doar din partea ei ci si din a lui,care se indragostise de ea de cum privirile lor s au intalnit....au continuat sa se vada in fiecare zi la umbra copacului,se imbratisau , iar pasarele le acompaniau vocile stinse de mireasma placuta a florilor...nu se intalnisera de mult insa parca se cunosteau de o viata ,se indragostisera pe loc...noaptea stelele le erau felinare si martorele iubirii lor ,vegheau asupra lor ca nimic rau sa nu le strice momentul acela romantic pe care l traiau la maxim ca si cum nu exista a doua zi pentru ei....baiatul ii arata fetei tot ce nu vazuse pana atunci,ii arata lumea din afara regatului si fata ramane placut surprinsa de tot ce vede,peisajele ,lumea ,copacii ,totul era in armonie cu starea lor de spirit...se simteau bine impreuna si nimic nu mai conta pentru ei,nici faptul ca baiatul era un simplu fiu de supus si nu avea dreptul pe timpul acela sa se gandeasca macar la fata imparatului...
dar pe ea nu o interesa ,s ar fi luptat cu toti pentru iubirea lor,cu toti.si ar fi dat si viata pentru el daca era nevoie...insa intr o zi pe cand stateau la umbra copacului unde ochii lor schimbatori se intalnisera pentru prima data,iar fata isi plimba mana prin parul lui inchis si moale cu mici carlionti ,printul ii vede ...in momentul acela, un sentiment de furie il cuprinde si cu o mana pe sabia lui gata sa strapunga inima baiatului si a fetei,se razgandeste si pune sabia inapoi in teaca ....pleaca ,lasandu i pe cei doi in lumea lor perfecta,promitandu si ca se va razbuna pe cei doi in orice fel ,si ca nu vor mai fi niciodata impreuna ca acum cand ii zarise el....se duce la mama lui ,care era si o mare vrajitoare ,si i povesteste tot ce vazuse si i cere sfatul .aceasta ii propune o solutie majora....printul aude solutia mamei si un suras viclean ii apare ,gandindu se k daca el nu a avut fata de sotie,nimeni nu o va avea,mai ales baiatul care i cucerise inima ei....
Vine seara si cei doi se intalnesc iar la copacul martor al dragostei lor,la lumina stinsa a stelutelor ce i insoteau in fiecare seara,dar ei nu stiau k aceea avea sa fie ultima lor imbratisare ,ultimul lor sarut ...in momentul in care cei doi stateau imbratisati si se mangaiau pe fatza ,apare printul cu mama lui care arunca asupra lor blestemul,si anume sa traiasca etern dar ei sa nu se mai intalneasca niciodata,ca e zi sau noapte....atunci cand unul va veni cu noaptea celalalt va veni cu ziua,astlfel sfarsindu se imbratisarile si saruturile lor,caci Ea a devenit Luna si El Soarele .....atunci cand unul venea celalalt pleca ,exact cum spusese vrajitoarea,iubirea lor insa a ramas eterna si acum cu toate ca ei nu mai pot fi impreuna,inca spera k va veni ziua cand isi vor trai iubirea asa cum trebuie,cum erau cand erau oameni ...

4 comments:

  1. superba poveste.. sti cum se spune :P speranta moare ultima

    ReplyDelete
  2. frumos :) dar ma asteptam de la tine :)

    ReplyDelete
  3. Fain DD, da cine-i vrajitoarea aia?

    ReplyDelete
  4. Timpul e papusa, el e al dracu de rau cu noi toti ...ne joaca pe degete cum vrea el...

    ReplyDelete

Click to Mix and Solve