There was an error in this gadget

Tuesday, December 1, 2009

Drum far de ntoarcere


"O umbra de tristete
Incearca sa supuna
Inc o lumina vie
Ce ncepe sa apuna.
Din nou pe drumuri noi
Spre locuri cunoscute
M am indreptat incet
Prin amintiri placute
Si stiu ca tot ce a fost
Ramane o amintire
Invaluita n dor
Adanc ascunsa n mine
Si stiu ca am ramas
Doar cu o amintire
Un gand nemuritor
Un gand plin de iubire
Un suflet fara rost
O inima pustie
Se pierd incet in noapte
Caci ora i prea tarzie
Ca sa mai fac ceva
Sa ndrept pareri de bine
Sa pot sa ma intorc
Sa ma gandesc mai bine.
Dar nu regret nimic
Din tot ce s a ntamplat
Nimic nu esti vesnic
Nu i nimeni vinovat
Am mers pe acelasi drum
Acum s a terminat
Am spus tot ce am avut
Dar...cat mai aveam de dat...."

(Versuri Ady Cretu )



Pornind pe drumul versurilor acestea,m am decis sa scriu ...Istorisirea aceasta am scris o acum cativa ani ,intr o perioada destul de trista pentru mine...
O sa expun asa cum am scris o pe hartie atunci,cu sentimentele de atunci...



"Am inceput cu aceste versuri pentru ca exprima exact ce simt eu in amomentul asta.E adevarat ,nu regret nimic,absolut nimic,deoarece alaturi de el am petrecut clipe de neuitat...
Sunt mandra ca am cunoscut asa un baiat.
Lacrimile ce mi curg acum cand incerc sa mi exprim sentimetele pe hartie ma impiedica sa vad totul,dar ele imi amintesc de cineva drag mie.Nu sunt doar nishte lacrimi obisnuitecare pateaza hartia,ci lacrimi de tristete,de regret...

Incerc sa mi le stapanesc,sper sa reusesc...

Intr o zi frumoasa de vara,acum 6 ani,am intalnit un baiat extraordinar...
Sentimente care mai de care ma incercau ,insa nu stiam ce anume este...Pe parcurs insa sentimentul a crescut,a inflorit incet incet in inima mea ,precum o floare,un sentiment ce nu l cunoscusem pana atunci:IUBIREA...

Nu am vrut sa l recunosc,il ignoram complet,insa intr o zi a trebuit sa recunosc acest sentiment,asa ca am vorbit...
Am rostit cuvintele acelea asa de grele pentru mine la inceput...
Le am rostit si mi am dat frau liber sentimetelor ,deoarece el m a iubit de la inceput si inca ma iubeste...au fost momente bune dar si rele...Relatia a fost la un pas de a se incheia ,insa a rezistat,iar dupa anul nou a devenit mai puternica...

Cu timpul,sentimtele mele cresteau,iar gelozia nefondata isi facea aparitia...Cum am putu face asta? ce prostuta am fost...
M a suportat insa,caci ma iubea enorm...Si acum ma iubeste,caci mi a spus o...Si eu il....iubesc,dar mi era teama sa rostesc cuvintele astea.Insa asta simteam,cu toate ca nu voiam sa recunosc...
Am trecut peste multe impreuna,si nimic nu mai conta pentru ca ne aveam unul pe celalalt...
Eram noi doi si asta conta...
In momentul asta nu simt doar durerea,ci si durerea amintirilor pe care le am cu el...
Am avut amandoi parte de bucurii si tristeti,sentimente contradictorii sau nu,am petrecut momente frumoase,ne am iubit...
Ce mi a placut enorm de mult gestul lui de a rupe un trandafir dintr o gradina si sa mi l dea ...A fost asa romantic...
Am fost iubita si sunt mandra de asta...Sper ca voi fi in continuare...Am iubit,il iubesc si l voi iubi ,caci locul lui in inima mea e pecetluit cu lacrimi dure,ce s au transformat in gheata ,si nici cele mai aprige focuri nu vor putea sa l topeasca...
Cred ca sunt nebuna,dar asta e...Sunt maimutzica lui..."hai puiule ia ma de obrajori acum ca stiu ca ti place:P si mie mi place crede ma"...
Sufar ,e adevarat,insa...ce mai pot face?...
Acum ca s a terminat,nu mi vine sa cred,mi e greu...Nu pot accepta asta,mi e dor de tine puiule...
Inima mea plange zi si noapte,insa eu nu o arat,sper sa reusesc...
Tot nu inteleg de ce ai luat decizia asta,insa daca tu ma iubesti,eu te iubesc,de ce asta?De ce ne am despartit??
Parca ar fi o pedeapsa sa ne iubim dar sa nu putem fi impreuna...e prea greu...Pentru tine am acceptat decizia ...
Esti baiatul langa care mi as dori sa fiu toata viata...Cred ca simti la fel despre mine...Insa....E prea devreme???pacat....
Sper doar ca viata sa nu fie prea dura cu noi 2...
Mi e greu fara tine...Nici nu stiu ce sa mai zic...Poate cel mai simplu ar fi doar un :"TE IUBESC!"

Cand vei citi aceste randuri, iti vei da seama ca sufletul meu plangea odata cu norii...Daca vei vrea sa adaugi vreodata ceva in acest jurnal al gandurilor mele,al amintirilor,noteaza le...Ti l voi da tie ...
Mi l vei inapoia doar in momentul in care nu vei mai simti nimic pentru mine...Atunci voi sti ce sa fac mai departe...

Adio si pe curand...."


Acum cand recitesc randurile astea ma gandesc cat de prostuta eram...prima mea iubire ,prima mea suferinta...
Insa asta mi a dat putere sa merg mai departe ,sa infrunt viata altfel,sa fiu puternica...
Iubirea aceea de copii mi a deschis ochii,iar azi pot spune ca sunt capabila sa iubesc cu adevarat,sa mi dau pana si viata pentru persoana de langa mine...
Astept acea zi cand voi gasi iubirea ce o caut de atata amar de vreme...Cand vii tu oare?...grea e iubirea ,grea e viata,dar ce frumoasa e...Ce frumos e sa iubesti,sa fii iubit,sa fii in bratele lui,sa ti sarute fruntea,sa se joace n parul tau...
Nu regret nimic...Am iubit ca un copil nevinovat ,si am fost iubita...Trecutul exista tocmai pentru a fi scris...Prezentul este pentru a fi trait...

Acum e altfel...Durerea mai mare,dar asta nu ma doboara...
Acum sunt sigura ca iubirea e ceva ce nu poti descrie,e ceva ce simtim in diferite feluri...

No comments:

Post a Comment

Blog Archive