Stiu ca ar trebui sa fiu happy in perioada asta,sa ma gandesc doar la party ul de revelion,cu prietenii mei,insa....ceva nu ma lasa ,nu mi da pace...Nush ce am dar ma simt asa de singura si de trista...
Nu mi explic de ce am iar starea aia de melancolie ,si o durere de cap infernala ce mi provoaca ameteala...
Este ca si cum as fi prezenta doar cu trupul,dar sufletul e undeva departe ,nu aici cu mine...
O durere in piept ma loveste asa de puternic incat imi taie respiratia...
Ma panichez un pic insa ma gandesc ca mi va trece si va fi bine...
Durerea de cap este inca prezenta si ea...
Of nu mai trece nimic ,toate ma dor,in special sufletul...
Oare cum poti vindeca sufletul de durere??cum poti uita si astfel sa ai sufletul rece ca gheata???
De ce oare pun totul la suflet si ma las iar si iar doborata de tot???De ce nu pot sa mi bag ceva in tot si sa gandesc numai si numai pozitiv???
Incerc sa uit si mi vin in minte imagini fericite din viata mea ,momente faine traite d mine,cu toate ca nu sunt multe ,mi le imaginez pentru a uita durerea...E modul meu de a evada din trupul asta ce asimileaza numai durere si pe care o transmite si sufletului ,care o resimte mult mai intens decat trupul...
Imi aduc aminte de o imbratisare atat de dulce si inocenta,de fulgi de zapada mari si frumosi ce cadeau din ceruri,de niste buze dulci si catifelate,de un meci de fotbal unde eram atacant si jucam contra verilor mei pe care i am batut,fosnetul frunzelor uscate de toamna pe care calcam ca pe un covor moale ,oameni d zapada ,sanie ,catelul meu (puiul meu) ....
Dar....degeaba incerc sa ma concentrez pe amintirile astea frumoase,ca starea mea nu trece,trece pentru un moment ,insa revine cu o forta mai mare decat la inceput...Ce sa fac???
Ce solutie am?Nu vreau sa mai sufar iar,nu mai vreau sa fiu eu cea care se implica si la final iar sufera...M am saturat de intrebari stupide fara raspuns,simt durerea ,o simt ,si nu trece,nu vrea sa plece...De ce nu pleci??Lasa ma ,nu ma mai cauta ,pleaca ,uita de mine,uita odata pt totdeauna de mine....
Strig din tot sufletul sa mi dea pace ,caci nu mai suport durerea,plang ,rauri de lacrimi curg pe obrajii mei ,ochii parca sunt inundati ,nu stiu ce am...
Nu am scapare???Oare va fi asa mereu???De ce simt o durere asa de mare acum???
De ce acum???
Da mi pace ,gata,cat sa te mai rog sa pleci de la mine???eu nu te vreau...Nu e de mine tristetea si durerea ,eu sunt mereu vesela ,fericita....
Mda ,insa ...un zambet ascunde multe ,caci zambetul meu daca ar putea vorbi ar spune ceea ce e cu adevarat in sufletul meu ....
Durerea de cap inca nu mi da pace,ameteala asta ma omoara ,iar durerea din piept se amplifica ,e din ce in ce mai intensa...
Mi e teama ,mi e teama de tot,sincer nu stiu...as vrea sa ma arunc cu,capul inainte ca si cum nu mi ar pasa ,insa nu vreau asta....nu pot,pentru ca nu pot....As vrea sa spun exact ce simt insa ,nu pot...
As avea multe de spus dar teama asta e mare,mi e teama ca poate nu e impartasit ,iar ideile mele nu sunt aceleasi ...Daca ma insel si ajung sa fiu de o singura parte in loc de doua?
Nici eu nu stiu ...
Stiu sigur atat:durerea de acum,starea mea de neliniste ,tristetea mea din acest moment sunt reale,reale ca si mine ...
Ma pun in pat cu gandul la ceva frumos,la amintirile mele frumoase,chiar putine ,dar ale mele ...
Incerc sa uit,inchid ochii,bag castile de la mp 4 in ureche si las muzica si imaginile sa curga si zambesc sincer caci imi vad momentele frumoase ....
Iau un ursulet in brate,il strang la piept ca pe cineva drag mie si mi rasuna in minte" teddies don t hug back ,but sometimes they re all you ve got"!
Probabil doar de asta am nevoie in aceste momente ,de imbratisarea ta ...
Nu mi explic de ce am iar starea aia de melancolie ,si o durere de cap infernala ce mi provoaca ameteala...
Este ca si cum as fi prezenta doar cu trupul,dar sufletul e undeva departe ,nu aici cu mine...
O durere in piept ma loveste asa de puternic incat imi taie respiratia...
Ma panichez un pic insa ma gandesc ca mi va trece si va fi bine...
Durerea de cap este inca prezenta si ea...
Of nu mai trece nimic ,toate ma dor,in special sufletul...
Oare cum poti vindeca sufletul de durere??cum poti uita si astfel sa ai sufletul rece ca gheata???
De ce oare pun totul la suflet si ma las iar si iar doborata de tot???De ce nu pot sa mi bag ceva in tot si sa gandesc numai si numai pozitiv???
Incerc sa uit si mi vin in minte imagini fericite din viata mea ,momente faine traite d mine,cu toate ca nu sunt multe ,mi le imaginez pentru a uita durerea...E modul meu de a evada din trupul asta ce asimileaza numai durere si pe care o transmite si sufletului ,care o resimte mult mai intens decat trupul...
Imi aduc aminte de o imbratisare atat de dulce si inocenta,de fulgi de zapada mari si frumosi ce cadeau din ceruri,de niste buze dulci si catifelate,de un meci de fotbal unde eram atacant si jucam contra verilor mei pe care i am batut,fosnetul frunzelor uscate de toamna pe care calcam ca pe un covor moale ,oameni d zapada ,sanie ,catelul meu (puiul meu) ....
Dar....degeaba incerc sa ma concentrez pe amintirile astea frumoase,ca starea mea nu trece,trece pentru un moment ,insa revine cu o forta mai mare decat la inceput...Ce sa fac???
Ce solutie am?Nu vreau sa mai sufar iar,nu mai vreau sa fiu eu cea care se implica si la final iar sufera...M am saturat de intrebari stupide fara raspuns,simt durerea ,o simt ,si nu trece,nu vrea sa plece...De ce nu pleci??Lasa ma ,nu ma mai cauta ,pleaca ,uita de mine,uita odata pt totdeauna de mine....
Strig din tot sufletul sa mi dea pace ,caci nu mai suport durerea,plang ,rauri de lacrimi curg pe obrajii mei ,ochii parca sunt inundati ,nu stiu ce am...
Nu am scapare???Oare va fi asa mereu???De ce simt o durere asa de mare acum???
De ce acum???
Da mi pace ,gata,cat sa te mai rog sa pleci de la mine???eu nu te vreau...Nu e de mine tristetea si durerea ,eu sunt mereu vesela ,fericita....
Mda ,insa ...un zambet ascunde multe ,caci zambetul meu daca ar putea vorbi ar spune ceea ce e cu adevarat in sufletul meu ....
Durerea de cap inca nu mi da pace,ameteala asta ma omoara ,iar durerea din piept se amplifica ,e din ce in ce mai intensa...
Mi e teama ,mi e teama de tot,sincer nu stiu...as vrea sa ma arunc cu,capul inainte ca si cum nu mi ar pasa ,insa nu vreau asta....nu pot,pentru ca nu pot....As vrea sa spun exact ce simt insa ,nu pot...
As avea multe de spus dar teama asta e mare,mi e teama ca poate nu e impartasit ,iar ideile mele nu sunt aceleasi ...Daca ma insel si ajung sa fiu de o singura parte in loc de doua?
Nici eu nu stiu ...
Stiu sigur atat:durerea de acum,starea mea de neliniste ,tristetea mea din acest moment sunt reale,reale ca si mine ...
Ma pun in pat cu gandul la ceva frumos,la amintirile mele frumoase,chiar putine ,dar ale mele ...
Incerc sa uit,inchid ochii,bag castile de la mp 4 in ureche si las muzica si imaginile sa curga si zambesc sincer caci imi vad momentele frumoase ....
Iau un ursulet in brate,il strang la piept ca pe cineva drag mie si mi rasuna in minte" teddies don t hug back ,but sometimes they re all you ve got"!
Probabil doar de asta am nevoie in aceste momente ,de imbratisarea ta ...
No comments:
Post a Comment